Traducere în română de Florin Dumitrescu
Primele traduceri în română ale poeziei lui Queneau, datorate lui Ion Caraion (în 1965 în revista Secolul 20, apoi în 1979 – o selecție de Cele mai frumoase poezii la editura Albatros), reușesc să reproducă jocul gnomic învelit în expresii argotice tipic poetului. Proba de măiestrie concettistică supremă, opera combinatorică O sută de mii de miliarde de poeme apare în 2013 la Art, în traducerea virtuoză a lui Șerban Foarță.
Tot un experiment formal, colecția de schițe-variațiuni pe o temă dată Exerciții de stil, apare în română prin efortul traducătorilor Adrian Mustățea, Ioana Cristina Jipa, Luminița Boaza și Romulus Bucur la Paralela 45 în 2004, după ce, în 1999, fusese adaptată pentru scena Teatrului Regina Maria de către Daniel Vulcu şi Mircea Morariu.
Romanele lui Queneau, marcate de temele fragilității umane și meditației în fața istoriei, nu sunt lipsite nici ele de bravade stilistice și de umorul cu ecouri filosofice. O bună parte s-au tradus în română, de la Amicul meu Pierrot în versiunea lui Radu Albala (Meridiane, 1971) până la cea a lui Val. Panaitescu pentru Florile albastre (Humanitas, 2006). De notat că best-sellerul Zazie în metrou numără deja trei ediții în traducerea lui Laszlo Alexandru la Paralela 45 (2001, 2004, 2008).
Acum mai bine de un an, în pragul centenarului Queneau, am tradus poemul Le chant du Styrène, publicat bilingv în Poesis International (nr. 29/2022). În trena celebrării de mai an, postez mai jos versiunea românească a două poeme emblematice pentru lirica lui Raymond Queneau (primul dintre ele, ajuns hit ca text al cântecului Si tu tu t’imagines compus de Joseph Kosma și interpretat de Juliette Gréco) plus fragmente din Cântare stirenului.
Dacă tu ți-nchipui
Dacă tu ții-n chip
Dacă tu ți-nchipui
Fetițo fetițo
Dacă tu ții-n chip
c-asta va sta va
c-asta va dura
vremea draga va
dura vremea ta
vremea dragostei
ce mai țeapă-ți iei
fetițo fetițo
ce mai țeapă-ți iei
Ce crezi tu drăguță
Tu crezi că hehei
Bujori-obrăjorii
talia de viespe
bicepșii-n relief
unghia de sidef
coapsa de zeiță
mersul tău ușor
de crezi tu drăguță
c-asta va sta va
c-asta va dura
ce mai țeapă-ți iei
fetițo fetițo
ce mai țeapă-ți iei
Bine se petrece
Binele-nsă trece
Zile zodii ore
Se rotesc în hore
Dar tu draga mea
Ține calea dreaptă
Ce știi ce te-așteaptă
Cum te-ajung în grabă
Zbîrcituri și gheabă
De grăsime grea
Gușa întreită
Mușchii delăsați
Haida de culege
Bujorii bujorii-n
zorii zorilor
Și-ale lor petale
Fie să-ți etale
Fericirea-n valuri
Haida de culege
Că de n-ai s-o faci
ce mai țeapă-ți iei
fetițo fetițo
ce mai țeapă-ți iei
Pentru o artă poetică
Se ia un cuvânt se iau două
Se fierb asemeni unor ouă
Se iau un strop de noimă și
O vadră de copilării
Apoi se încălzesc din nou în
Din nou în focul tehnicii
Cu sosul simbolisticii
Pudrezi cu stele peste dânsele
Niscai piper și înalți pânzele
Însă la ce ți-ar folosi?
Ai vrea să scrii? Nu zău! Să scrii?
Cântare stirenului
Suspensie de timp într-un castron de plastic.
Materia întreb: de unde-acest fantastic
buchet de calități al tău așa perfect?
De unde ai plecat? Mergând dinspre obiect
către obârșii, hai, istoriei să îi
dai ceasul îndărăt. – Mulajul mai întâi
(matrița incluzând, eonul de temei)!
Din el ia chip castronul sau orice-articol vrei.
Însă mulajul e inclus și el în presa
ce, pasta injectând, va reproduce piesa,
fapt care-un avantaj prezintă foarte mare:
naște-un obiect finit, făr-altă fasonare.
Mulajul costă mult: i-un inconvenient,
Dar poate fi apoi refolosit frecvent.
În vid a profila i-un alt sistem prin care
obiectul îl obții prin simplă aspirare.
În pasul precedent, cu grijă amplasat,
materialul reavăn în plăci e extrudat.
(…)
O proveni petrolul din bancuri mari de pești?
Cărbunele de unde, atunci? Nici nu gândești!
O proveni petrolul din cheaguri de plancton?
Atâtea controverse, mister și parapon…
Petrol, cărbune – toate s-ar fi pierdut în fum…
Dar a venit chimistul de geniu și-a spus cum
poți fumul să-l preschimbi în alcătuiri masive,
ca mii de aplicații din ele să derive.
Deșeurile-acestea obscure-n noi materii
sunt astfel transformate. Și mult mai acătării
sunt cele ce-și așteaptă mutațiile chimice,
la raftul de promoții să poa’ să se califice.
