Emil Iulian Sude este un poet ale cărui texte le-am remarcat mai demult, însă numai datorită internetului. Din păcate nu am cărțile lui, așa că m-am mulțumit cu ce am „apucat” din hăul ăsta virtual în care ne-am prins toți ca într-o pânză de păianjen.
Exact așa te prinde și poezia lui Emil Iulian Sude. E fină, lipicioasă, elastică, strălucitoare ca o muchie de floretă, densă, aerisită, empatică și întru câtva tributară nouăzecismului, cu tot cu mult admiratul Cristi Popescu, cel care parcă stă de pază alături de Emil Iulian Sude la porțile poeziei, împreună semănând cu doi cerberi blânzi (o exista așa ceva?) care scriu pe foi volante, în timpul schimbului de noapte, pe care le aruncă apoi în bătaia vântului, doar doar se vor agăța de gardul vreunui iubitor de poezie.
De gardul meu s-au agățat trei dintre poemele lui Emil Iulian Sude (care fac parte, potrivit spuselor autorului, din manuscrisul „paznic de noapte”), pe care le redau mai jos cu regretul că regula impusă acestei rubrici nu-mi permite să postez tot ce mi-a trimis.
Iată, mai întâi de toate, o scurtă biografie:
Emil Iulian Sude este născut la 6 septembrie 1974, în Bucureşti. Este cetățean român de etnie romă. A debutat cu volumul de poezie „Scărarul”, Ed. Grinta, 2014, cu referinţe critice de Nora Iuga. A mai publicat volumul de poeme „Chiar Nu”, Ed. Eurostampa, cu referinţe critice Al. Cistelecan, Gabriel Nedelea, Nora Iuga, Ciprian Chirvasiu.
A fost invitat la numeroase festivaluri şi evenimente culturale organizate de Asociaţia Direcţia 9. Are poeme publicate în Antologia „Moștenirea Văcăreștilor”, 2013 (volum colectiv, în urma concursului cu acelaşi nume) şi în periodice culturale de prestigiu.
Cronici şi referinţe în: „Viaţa românească”, „Steaua”, „Contemporanul”, „Vatra”, „Mozaicul”. A participat la festivalurile de literatură religioasă de la Caraiman, organizate de Ziarul Lumina.
În anul 2018 a publicat volumul de poezie ,,Povești” în urma participării la concursul de manuscrise organizat de Centrul Național de Cultură al Romilor – Romano Kehr în colaborare cu Guvernul României.
Vă reamintesc că aștept să-mi trimiteți pe adresa [email protected] 3-5 texte (poezii), însoțite de o scurtă biografie (ca să știm cine sunteți, dacă nu cumva ați devenit celebri între timp) și o poză pe lat, cum ar fi de exemplu 800×600 (nu trebuie să aibă fix dimensiunile astea, v-am dat coordonatele doar orientativ).
Săptămâna viitoare o voi avea ca invitată la „Poșta redacției” pe Daniela Bîrzu.
La noi în serviciul de pază nu îl bate nimeni
numai soarta
câteodată ne bate pe toți.
de atâtea capace
de la căminul de copii și nouă
ne vine să îl căpăcim. ca pe o
sticlă din care am luat o gură
de bere. îl vedem un naiv
în haine mari ce crede în oameni și ne întrebăm
dacă nu cumva toată naivitatea noastră
este la el.
în nebunia lui cultivă dărnicia
de frica secetei. ne îmbie pe toți
din ale sale să fie și ale lui din ale noastre cândva
să nu îi danseze o foame în burtă.
băiatul meu îl alintă doamna de serviciu
zicem îl iubește norocul pe ăsta așa virgin
cum este i se trage de la țichineii
din serviciul de pază
să vezi cum au căzut maxilarele de cauciuc
și noi ne gândeam dacă le lipim cu scoci
și dăm cu cremă pe bocanci sigur
doar ne latră ușor nu se aud prea tare.
câinii
asmuțim spre străin o ciudă să îl muște.
printre dinți să ne rămână măcar firimituri.
de bine. să avem și noi din el mai înnodăm
încă o dată nodul la papură.
să îl batem să îi luăm biscuiții.
Ne lasă fără serviciu în gura iernii
Dar noi nu ne plângem. oricând se
va găsi ceva de păzit. ne construim
noi un obiectiv pe care să-l păzim să
fie obiectivul nostru. șefi de obiectiv
să ne păzim de noi înșine
și câteodată în gura primăverii să înflorim
în zarzări măcar să iasă urzica
ne căscăm toate gurile oale de lut. nu mai
suntem buni nici în crăpăturile asfaltului să stăm degeaba și nici
să așteptăm cum pică din cer câte o scânteie.
nimeni nu știe cum. în gura iernii dinții foamei
mușcă din sângele cald avem noi o viață a noastră secretă.
legăturile noastre cu visul
în care este vară târzie. hotărât să ne dezlege.
Doamna doctor ne bănuieşte de sănătate
suntem uşor
de recunoscut îmbrăcați
în echipamentul de serviciu.
ăştia sunt paznici. dacă
le dai ceva să păzească se cred dumnezei.
vrea să vadă dacă avem tot ce ne trebuie
sau poate în plus. cine ştie. pe unde ne-am
despărțit şi numai suntem întregi
ne pune tot soiul de întrebări pe inimile noastre electrice
să afle ea vezi doamne
de la ce ni se trage
şi femeile noastre de trecere
aburinde miros a cozonaci de casă
are ea pentru controlul periodic
un pieptene uriaş să ne dichisească
şi îi rămâne de la noi o mână de păr
cu care îşi împleteşte codițe blonde flawer-pawer.
noi suntem serviți cu friptură în sânge
aşa molateci şi ne simțim bine râdem zgomotos
când alunecăm de pe masa înclinată
de beți ce suntem. însă doamna doctor
are grijă să nu ne vărsăm ne pune câte
un cep şi ne urează la mulți ani.
Foto credit Emil Iulian Sude, via Arthur Florentin Antoniu: https://www.facebook.com/photo.php?fbid=901466143223075&set=pob.100004796111243&type=3&theater
