Am tot încercat în dimineața asta să-i fac un portret sărbătoritului zilei, scriitorul Florin Hălălău. N-am reușit, fiindcă se întâmplă exact așa, să nu-i poți creiona, în câteva tușe caracteristice, exact pe oamenii pe care-i cunoști de ani buni.

Mi-a venit în ajutor chiar Florin, cu un mic pasaj autoreferențial din volumul „Pe cont propriu”, apărut în decembrie 2017 la Casa de Pariuri Literare:

„Am fost un copil exagerat de timid. Mă rușinam și cînd eram lăudat sau cînd primeam un cadou. Cu timpul, cîștigînd încredere în mine, timiditatea a mai dat înapoi. Dar am rămas cu ceva urme, nu-mi place nici acum să mă bag în față sau să mă bat cu pumnii în piept.”

Florin Hălălău exact asta este: un om discret, bun, atent cu cei din jur, politicos, retractil, ușor timid, uimit parcă mereu că i se acordă chiar și prea puțina, din păcate, atenție de care se bucură în spațiul public.

Florin a preferat mereu să lase poezia să vorbească în locul lui. Astăzi, în ziua în care împlinește 52 de ani, voi lăsa și eu să vorbească poezia din volumul său de debut, „Asigurări de viață”, apărut la Editura Brumar în 2011.

featuring eric clapton

criminalul în serie
mă mai are doar pe mine pe listă
îl văd în blocul de vizavi
cum își curăță seară de seară
arma
stă în fața oglinzii
își rimelează îndelung genele
își acoperă cu pudră
urmele prafului de pușcă
probează una după alta
rochiile de bal
vom fi cea mai frumoasă pereche
în seara aceasta

she puts on her make up
and brushes her long blonde hair

îmi apare mai întîi pe piele
ca o iritație
apoi își marchează teritoriul
cu pînză fină de păianjen
mă așteaptă
fiecare mișcare pe care o face
este doar pentru mine
imaginea se suprapune perfect
peste conturul trupului meu obosit
mi se face brusc frică

and then she asks me „Do I look all right?”
and I say „Yes, you look wonderful tonight”

o întîlnire cu nora iuga

priveam spectacolul din mezelărie
de pe margine
țintuit

se recitau poeme de la berlin
fasanenstrasse 23
fragmente de roman despre tineri și riduri
ea se plimba grațioasă printre rafturi
dădea autografe
împrăștia lumină cu motive florale
colora încăperea în galben
apoi în verde
fredona șansonete
vocea ei făcea piruete în aer
se lovea de galantare
de pereți
de geamuri
de mine

vînzătoarea aștepta plictisită comanda
după ce a împachetat
a întrebat-o neutru
altceva?

lucrurile rămîn mici

și ne lasă nouă
tot mai puțin loc

din copilărie
cînd ieșim periodic din haine
cum am ieșit din burta mamei
la nesfîrșit
pantalonii prea scurți
mîinile tot mai lungi

lucrurile rămîn mici
în stive din ce în ce mai mari
se adună pînă la tavan
escaladează pervazul ferestrelor
știu că ne vor supraviețui
și de aceea ne înlocuiesc
încetul cu încetul
tot mai mici
și tot mai multe

Foto credit Florin Hălălău: https://semnebune.ro/2017/obiectele-din-oglinda-sint-mai-aproape-decit-par-de-florin-halalau-fragment/

Author

Scriu poezie, proză și, din când în când, despre cărțile pe care le citesc. Pasionat de istoria Bucureștiului. Reporter și fotograf de ocazie. Mă consolez cu Pink Floyd.

Write A Comment