Ileana Mălăncioiu s-a născut pe 23 ianuarie 1940 în satul Godeni, județul Argeș. A absolvit Facultatea de Filosofie a Universității București în 1968. A debutat în revista Luceafărul în 1965.

Dintre volumele de poezie publicate de-a lungul timpului sunt de amintit Pasărea tăiată (1967), Crini pentru domnișoara mireasă (1973, Premiul Academiei), Peste zona interzisă (1979, Premiul Uniunii Scriitorilor), Sora mea de dincolo (1980), Linia vieții (1982, Premiul Asociației Scriitorilor din București), Urcarea muntelui (1985, Premiul Uniunii Scriitorilor), Ardere de tot (1992, antologie și versuri inedite).

Pentru întreaga operă i-au fost acordate premiile naționale „Mihai Eminescu” și „Lucian Blaga”.

Iată ce spune Nicolae Manolescu în prefața antologiei „Linia vieții” (Editura Polirom, 1999), din care am preluat datele biobibliografice și textele de mai jos:

„Debutul poetei n-a reprezentat un succes de critică. Prin raport cu entuziasmul consumat la debuturile anterioare, putem spune că Ileana Mălăncioiu a avut parte de o primire destul de rece. (…) Mai este un motiv pentru care Ileana Mălăncioiu și ceilalți n-au fost din capul locului apreciați la justa valoare. Unul câte unul, clișeele realist-socialiste au fost abandonate de către noii poeți. Dar abandonul deplin s-a produs relativ târziu, spre sfârșitul deceniului 7. (…)

Cenzura ar fi trebuit să închidă amândoi ochii spre a nu vedea cât de neortodoxă era poezia sumbră a Ilenei Mălăncioiu ori aceea mistică a lui Daniel Turcea, ca să nu mai vorbesc de ridiculizarea voioasă a tuturor poncifelor în poezia lui Mircea Dinescu. (…)

E de ajuns să aruncăm o privire asupra ecourilor în critică pe care, de pildă, poezia Ilenei Mălăncioiu le-a avut, ca să ne dăm seama că, în pofida unui ton mai puțin encomiastic, meritele ei au fost semnalate și că, dacă n-ar fi existat bariera oficială, poezia s-ar fi impus neîndoielnic, poate nu de la început, dar în orice caz, atunci când au devenit evidente temeinicia și profunzimea ei.”

(Poemele fac parte din volumul Sora mea de dincolo, Editura Cartea Românească, 1980)

Ce vesele cîntece

Ce vesele cîntece cîntau
cele zece femei din spital
în acea duminică de lăsata secului,
ce carnaval

cu măștile lipite de obrajii supți
și tu ce voce aveai când mi-ai spus:
uite, mă țin de cuvînt, nu mai plîng,
uite, tristețea s-a dus.

Căci pînă și tristețea se dusese
cînd moartea începuse să secere
în fiecare zi pe cineva
și voi cîntați cîntece de petrecere

într-un mod îngrozitor de firesc
și toată lumea se cutremura de veselia
din acel salon strîmt și întunecos
de la spitalul Filantropia.

Cel ce stătea de gardă

Du-te repede, mi-a spus, mi-e frică,
vezi că este de gardă doctorul X,
el trebuie să știe să-mi dea ceva să mai pot respira,
el a spus că în garda lui nu moare nimeni.

Și într-adevăr, doctorul acela foarte tînăr,
fără atâta glorie cît suflet avea,
la miezul nopții a venit și-a făcut-o
să mai respire pînă a doua zi.

Pe urmă ea însăși a înțeles
că garda lui a trecut și că noi am intrat
în ziua aceea îngrozitoare de care
apucase să spună că nu va mai trece.

Cel ce stătea de gardă se uita
la noi de sus, fără să intervină:
Eu n-am spus că în garda mea nu moare nimeni
Eu nu am nici o vină.

Din nou acea zi

Din nou acea zi de pe urmă
și acel salon înfricoșător
în care rudele bolnavilor încă se bucurau
că mortul nu era al lor.

Atunci mi-am amintit întîia oară
cum eu însămi am apărut
cu zîmbetul pe buze în fața ta
cînd primul mort pe lîngă mine a trecut

fără să-l văd, coborînd cu liftul,
pe cînd eu, urcînd, mă gîndeam
ce ți-aș mai putea spune în ziua aceea.
A murit femeia de lîngă geam,

ai început tu, ca să curmi tăcerea lăsată
în acel salon înfricoșător
în care rudele bolnavilor încă se bucurau
că mortul nu era al lor.

Foto credit Ileana Mălăncioiu: https://www.literaturadeazi.ro/panoramic/stirea-zilei-poeta-ileana-malancioiu-la-conferintele-teatrului-national

Author

Scriu poezie, proză și, din când în când, despre cărțile pe care le citesc. Pasionat de istoria Bucureștiului. Reporter și fotograf de ocazie. Mă consolez cu Pink Floyd.

Write A Comment