Salvatore Quasimodo (1901-1968) este laureat al Premiului Nobel pentru Literatură, distincția fiindu-i acordată în 1959.

Iată ce spune A. E. Baconsky despre marele scriitor italian pe coperta a IV-a a volumului bilingv „Giorno dopo giorno – Zi după zi”, apărut în 2010 la Editura Paralela 45 (din care am și preluat poemele de mai jos) – antologie și traducere de Ilie Constantin:

„Quasimodo este unul dintre poeții a căror operă poartă pecetea desăvârșitei unități într-un asemenea grad, încât poemele se pot lipsi de titluri, devenind simple elemente ale întregului operei sale. Aceasta este o caracteristică a poeziei contemporane, iar o alta, prezentă în egală măsură în opera lui Quasimodo – mai cu seamă în volumele de după război – este acea simplitate cu efecte atât de stranii și de neașteptate, care domină poetica modernă.”

Ploaia a și venit printre noi

Ploaia a și venit printre noi
biciuie aerul tăcut.
Rândunicile ating apele stinse
lângă lacuri lombarde,
zboară ca pescărușii să prindă mici pești;
aroma fânului trece de gardul grădinilor.

Încă un an a fost ars,
fără un geamăt, fără un strigăt înălțat
pentru a învinge ziua pe neașteptate.

Milano, august 1943

Cauți zadarnic prin pulbere,
biată mână, orașul e mort.
E mort: s-a auzit ultimul bubuit
peste Naviglio, în inimă. Iar privighetoarea
a căzut de pe antena ce domina mânăstirea,
unde ea cânta înainte de scăpătat.
Nu săpați puțuri în curți:
celor vii nu le mai e sete.
Nu-i atingeți pe morți, atât de roșii, de umflați:
lăsați-i în pământul caselor lor:
orașul este mort, e mort.

De culoarea ploii și a fierului

Ziceai: moarte tăcere singurătate;
ca dragoste, viață. Cuvinte
ale provizoriilor noastre imagini.
Și vântul s-a înălțat ușor în fiecare dimineață
și timpul de culoarea ploii și a fierului
a trecut peste pietre,
peste închisul nostru zumzet de blestemați.
Încă e departe adevărul.
Și spune-mi, om zdrobit pe cruce,
și tu cel cu mâinile îngroșate de sânge,
cum le voi răspunde celor ce întreabă?
Acum, acum: înainte ca altă tăcere
să intre în ochi, înainte ca alt vânt
să se înalțe și altă rugină să înflorească.

Foto credit Salvatore Quasimodo: https://www.thefamouspeople.com/profiles/salvatore-quasimodo-7029.php       

Doneaza prin patreon Wide
Author

Scriu poezie, proză și, din când în când, despre cărțile pe care le citesc. Pasionat de istoria Bucureștiului. Reporter și fotograf de ocazie. Mă consolez cu Pink Floyd.

Write A Comment