Salvatore Quasimodo (1901-1968) este laureat al Premiului Nobel pentru Literatură, distincția fiindu-i acordată în 1959.
Iată ce spune A. E. Baconsky despre marele scriitor italian pe coperta a IV-a a volumului bilingv „Giorno dopo giorno – Zi după zi”, apărut în 2010 la Editura Paralela 45 (din care am și preluat poemele de mai jos) – antologie și traducere de Ilie Constantin:
„Quasimodo este unul dintre poeții a căror operă poartă pecetea desăvârșitei unități într-un asemenea grad, încât poemele se pot lipsi de titluri, devenind simple elemente ale întregului operei sale. Aceasta este o caracteristică a poeziei contemporane, iar o alta, prezentă în egală măsură în opera lui Quasimodo – mai cu seamă în volumele de după război – este acea simplitate cu efecte atât de stranii și de neașteptate, care domină poetica modernă.”
Ploaia a și venit printre noi
Ploaia a și venit printre noi
biciuie aerul tăcut.
Rândunicile ating apele stinse
lângă lacuri lombarde,
zboară ca pescărușii să prindă mici pești;
aroma fânului trece de gardul grădinilor.
Încă un an a fost ars,
fără un geamăt, fără un strigăt înălțat
pentru a învinge ziua pe neașteptate.
Milano, august 1943
Cauți zadarnic prin pulbere,
biată mână, orașul e mort.
E mort: s-a auzit ultimul bubuit
peste Naviglio, în inimă. Iar privighetoarea
a căzut de pe antena ce domina mânăstirea,
unde ea cânta înainte de scăpătat.
Nu săpați puțuri în curți:
celor vii nu le mai e sete.
Nu-i atingeți pe morți, atât de roșii, de umflați:
lăsați-i în pământul caselor lor:
orașul este mort, e mort.
De culoarea ploii și a fierului
Ziceai: moarte tăcere singurătate;
ca dragoste, viață. Cuvinte
ale provizoriilor noastre imagini.
Și vântul s-a înălțat ușor în fiecare dimineață
și timpul de culoarea ploii și a fierului
a trecut peste pietre,
peste închisul nostru zumzet de blestemați.
Încă e departe adevărul.
Și spune-mi, om zdrobit pe cruce,
și tu cel cu mâinile îngroșate de sânge,
cum le voi răspunde celor ce întreabă?
Acum, acum: înainte ca altă tăcere
să intre în ochi, înainte ca alt vânt
să se înalțe și altă rugină să înflorească.
Foto credit Salvatore Quasimodo: https://www.thefamouspeople.com/profiles/salvatore-quasimodo-7029.php
