Antonia Mihăilescu s-a născut pe 11 decembrie 1999 în Suceava. Studentă la Facultatea de Teatru, Secţia Regie – Universitatea Naţională de Arte „George Enescu”, Iaşi. Membră a Casei de Poezie Light of ink şi organizator în cadrul Maratonului de Poezie online şi al Festivalului Zile şi Seri de Literatură Doinaş SAD.
De două ori finalistă în cadrul concursului LicArt, câștigătoare a concursului de debut Alexandru Mușina cu volumul „Note din secolul kitsch” (Editura Tracus Arte), volum nominalizat pe lista scurtă în cadrul Premiului Eminescu Botoșani, Premiul Pentru Debut Al Ziarului De Iași, nominalizare în cadrul Premiului pentru Debut oferit de Uniunea Scriitorilor din România, Premiul I pentru Debut în cadrul Concursului Național de Poezie „Porni Luceafărul”.
pierderi
oamenii aprind luminile casele
intră în circuitul impus de sori electrici
la geam captez referințe infrasonore
liniștea farfuriilor rămase de zile
pe masă liniștea sfârâitului de frigider
liniștea flăcării aragazului
liniștea așternutului care așteaptă
cruciada corpurilor sacrificate
din acest secol
dragostea se scurge pe cerceaf
prin picioarele patului
și nu știu de ce e înghițită
e și o inimă
care se tot regenerează
în format painter o viață
care se pierde aiurea pe margini.
inima bate o dată mai mult
echivalentul unei secunde dintr-un videoclip
gustarea inimii la miezul nopții
un oraș gol & rupturi de vise
corpurile se lipesc într-o simbioză perfectă
lamele sunt jucării de copiilor pierduți
în propria inutilitate
și durerea nu există
ne scrijelim noaptea asta în piele
fantome inexpresive la geam sâsâie
promisiuni făcute sub pătură
un paradis crescut într-un balon de săpun
rigid în fața durerii
soarele tușat nu aduce niciodată după el
vreun zoom al terorii
sângerează și cântă
cântă
și sângerează
side to side.
noaptea, când rămân fascicule de lună pe ușă
pulsează
tot mai aproape
gata să te tragă din camera aia
pereții safe dărâmați pe jumătate
oricine trece pe stradă îți vede
nesiguranțele perna udă care se usucă
și la raze idioate de soare
corpul cu pielea lipită de oase
deasupra e un râu clocit
din care durerea
se varsă peste tine
viața va fi curând
predictibilă & mulțumitoare
râul va seca
ușa va rămâne la locul ei toată noaptea
pereții vor crește la loc
iar asta mă îngrozește
