Matei Călinescu (n. 15 iunie 1934, București – d. 24 iunie 2009, Bloomington, Indiana) a fost poet, prozator, eseist, critic, teoretician literar și profesor de literatură comparată. După absolvirea Universităţii din București, secţia engleză (1957), lucrează la Gazeta literară (corector, apoi redactor). În 1963 devine asistentul lui Tudor Vianu la Catedra de literatură universală şi comparată a Universităţii din Bucureşti.

În 1973 părăseşte România şi-şi începe cariera universitară la Indiana University din Bloomington, întâi ca Visiting Professor și bursier Fulbright, apoi ca profesor la Catedra de literatură comparată (al cărei șef este între 1996 și 1998). Înaintea plecării în America publică şapte cărţi de critică şi istorie literară, trei volume de poezie şi un roman (Viața și opiniile lui Zacharias Lichter, 1969, încununat în același an cu Premiul pentru proză al Uniunii Scriitorilor din România).

Printre cărțile publicate în limba engleză se numără Five Faces of Modernity,1987 (ediția adăugită a cărții Faces of Modernity, 1977 – tradusă în română cu titlul Cinci feţe ale modernităţii. Modernism, avangardă, decadenţă, kitsch, postmodernism, 1995, ediţie revăzută şi adăugită, 1987) şi Rereading, 1993 (în versiunea românească adăugită, A citi, a reciti. Către o poetică a (re)lecturii, 2003). După 1989, Matei Călinescu redevine o prezență familiară în peisajul editorial românesc. În 1994 publică, împreună cu Ion Vianu, Amintiri în dialog. Urmează Despre Ioan P. Culianu și Mircea Eliade: Amintiri, lecturi, reflecții (2002), Portretul lui M (2003), Tu. Elegii și invenții (2004), Un fel de jurnal (1973–1981) (2005), Eugène Ionesco. Teme identitare și existențiale (2006) și Mateiu I. Caragiale. Recitiri (2007).

În 2016, Editura Humanitas lansează seria de autor Matei Călinescu, care, urmând îndeaproape dorința testamentară a autorului, intenționează să redea, până în 2020, integralitatea scrierilor sale. Până acum au apărut în această serie Un altfel de jurnal. Ieşirea din timpPortretul lui MViața și opiniile lui Zacharias LichterUn fel de jurnal (1973–1981)Amintiri în dialog. Memorii (în colaborare cu Ion Vianu), Spre România (2000–2002). Jurnal ineditConceptul modern de poezie. De la romant ism la avangardă şi A citi, a reciti. Către o poetică a (re)lecturiiEugène Ionesco. Teme identitare și existențialeScrisori din exil (corespondență inedită cu Ion Vianu). (date biografice preluate de aici: https://humanitas.ro/autori/matei-c%C4%83linescu)

Poemele de mai jos sunt preluate din volumul „Tu: elegii și invenții”, apărut în 2004 la Editura Polirom.

Ray Charles

Ce mult îl iubeai tu pe Ray Charles. Când am fost împreună
la un concert al celebrului orb, pianist și cântăreț de blues,
cu vocea lui de fântână întunecată, cu vibrații de clopot scufundat,
amestecate cu sunetele pianului, acoperite de bătăile uscate
de tobă din orchestră, sau de saxofonul răgușit,
sau de-o trompetă însorită, largă ca o toamnă de aur,
ascultai cu pumnii strânși, mișcându-ți ritmic trunchiul
cu umerii lați, capul cu ochii aproape ieșiți din orbite, sub
ochelarii groși, cu rame negre, într-o stare de atenție fabuloasă,
pătrunsă de-acea muzică plină de banale scăpărări
de stele false, moale ca o catifea neagră împunsă de ace de argint,
aplaudând zgomotos după fiecare cântec, ca-ntr-o transă,
ca-ntr-o singurătate de sticlă subțire, prin care nu treceau
aplauzele celorlalți. La plecare, ai fost magnetic atras
de taraba din holul Auditoriumului, și ți-ai ales
un tee-shirt de bumbac negru, pe pieptul căruia era
țesut din fir de argint chipul lui Ray Charles –
un tee-shirt pe care l-ai purtat de mai multe ori, cu mândrie,
când mergeai să lucrezi la biblioteca municipală.
Tot atunci ai cumpărat un CD cu Ray Charles,
pe care am apucat să-l ascultăm de câteva ori împreună,
și-n timp ce-l ascultam tu încercai să dublezi vocea,
într-un minunat falset care mi s-a întipărit în auz,
nostalgic ca o placă veche-veche de gramofon,
rotită puțin prea încet.

25 septembrie 2003

Bob Marley

Ascultând reggae cântate de Bob Marley,
ei i-au dat lacrimile, se gândea numai și numai la tine,
și deodată am început și eu să plâng în mine însumi,
căci mi-am amintit – acestea erau discurile pe care le primiseși în dar,
anul trecut, de Crăciun, de la verișoara ta Claudia,
și-ți plăcea atât de mult să le asculți – de ce? de ce?
Pentru că erau și lucruri neauzite în ceea ce ascultai?
Așa îmi spune ea: lucruri vag mistice, rastafariene,
pe care tu le auzeai totuși, într-un mod ciudat, pe care
și ea le auzea foarte îndepărtat de sub strigăte și ritmuri,
dar pentru care eu sunt cu desăvârșire surd.
Văd o Niagară într-o fotografie, înspumată, oprită,
într-un instantaneu turistic, rătăcit cine știe unde,
în care erai și tu, surâzând cum surâdeai tu, numai tu,
cu ochii micșorați, cu dinții albi ca spuma cascadei –
sau nu erai acolo? Oricum, tu ești, cu degetele împletite pe piept,
în plânsul meu interior, mut, în care vorbele tale nerostite
cad ca o Niagară de cenușă albă, ușoară, ireală.

28 noiembrie 2003

M

Avea o minte pur logică, într-un prezent pur
(fără trecut, fără viitor): numere în cerul clipei, în
eternitatea fără nori, ca niște sunete de harfă în mijlocul
unui concert oprit într-un dezgheț delicat,
înconjurat la distanță de „febra numită viață”, de figuri bizare de oameni,
de îngrijorări efemere,
de copii care se uitau la el,
fascinați, așteptând – ce?
Să coboare din cerul clipei, să surâdă cu bunătate,
cu o melancolie tandră, protectoare…

Sursa foto Matei Călinescu: https://www.icr.ro/pagini/in-memoriam-matei-calinescu

Patreon - O mie de semne
Author

Scriu poezie, proză și, din când în când, despre cărțile pe care le citesc. Pasionat de istoria Bucureștiului. Reporter și fotograf de ocazie. Mă consolez cu Pink Floyd.

Write A Comment

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.