BERTOLT BRECHT s-a născut pe 10 februarie 1898 în Augsburg, Regatul Bavariei, ca fiu al lui Berthold Friedrich Brecht și al Sophiei Brecht, născută Brezing. Cei doi părinți aparțineau unor culte diferite, tatăl fiind catolic, iar mama protestantă. De altfel, datorită influenței mamei asupra tânărului Eugen (așa cum i se spunea în copilărie lui Brecht), acesta cunoștea foarte bine Biblia, fapt care a avut un efect de lungă durată asupra creației sale.

În școala pe care a urmat-o în Augsburg l-a cunoscut pe Caspar Neher, cel care avea să-i devină un partener pe termen lung. Caspar a creat, de-a lungul timpului, multe dintre decorurile pieselor lui Brecht. În 1914, când avea doar 16 ani, a izbucnit Primul Război Mondial, fapt care avea să influențeze starea de spirit a tânărului viitor poet și dramaturg. Inițial entuziast, și-a schimbat curând atitudinea când a văzut cum colegii lui de școală au început să fie recrutați („înghițiți de armată”). În 1915 a fost pe punctul de a fi exmatriculat din cauza unui eseu-răspuns la versul „Dulce et decorum est pro patria mori” al lui Horațiu, pe care îl considera „propagandă ieftină pentru un scop precis”. Argumentul suprem al lui Brecht a fost că doar o persoană fără creier ar putea fi convinsă să moară pentru țară. Exmatricularea sa a fost stopată de intervenția profesorului său de religie.

elefant.ro

La recomandarea tatălui său, Brecht a găsit o portiță de scăpare solicitând înscrierea la cursul de medicină al Universității din Munchen, unde s-a dus în 1917. Aici a început să studieze dramaturgia cu Arthur Kutscher, cel care i-a inspirat tânărului Brecht admirația pentru Frank Wedekind, un adevărat star în teatrul și cabaretul german al acelor vremuri. În toamna lui 1918 Brecht a fost mobilizat, însă n-a ajuns pe front, fiind repartizat într-o clinică militară din Augsburg. Războiul avea să se încheie peste doar o lună.

După război, Brecht intră într-o perioadă în care face numeroase cunoștințe cu oameni influenți din sfera scenei culturale berlineze. Alături de Arnolt Bronnen înființează Compania Arnolt Bronnen – Bertolt Brecht. Lucrează cu febrilitate la mai multe dintre piesele care l-au făcut celebru. Mai târziu, piesa lui Mărirea și decăderea orașului Mahagonny a avut la premiera din 1930 o atmosferă ostilă provocată de protestele naziștilor aflați în sală. Premiera din Berlin (1931) s-a bucurat însă de un imens succes. În 1933, în anul în care Hitler a ajuns la putere, temându-se de naziști, Brecht a părăsit Germania. După scurte șederi în Praga, Zurich și Paris, acceptă invitația jurnalistei și scriitoarei Karin Michaelis de a se stabili în Danemarca. Brecht face diverse călătorii în Copenhaga, Paris, Moscova, New York și Londra, scopul fiind acela de a-și duce la capăt diverse proiecte și colaborări.

[image_with_animation image_url=”1680″ alignment=”center” animation=”Fade In” box_shadow=”none” max_width=”100%” img_link=”https://yorick.ro/bertolt-brecht-lumea-de-astazi-necesita-schimbare/”]

Izbucnirea războiului părând iminentă, Brecht s-a mutat în aprilie 1939 în Suedia, la Stockhlom. Și-a exprimat opiniile antinaziste în cele mai multe dintre celebrele sale piese din acea perioadă. În anii de după război a locuit în Elveția, la Zurich, apoi, din 1949, s-a stabilit în Berlinul de Est. Aici a și murit, în 1956, în urma unui infarct, la doar 58 de ani. Este înmormântat în cimitirul Chausseestraße, aflat în vecinătatea Berlinului.

Poemul de mai jos este extras din antologia Versuri, apărută în 1966 la Editura pentru Literatură Universală (traducere de Nina Cassian). Succintele note biografice sunt luate de aici:  https://en.wikipedia.org/wiki/Bertolt_Brecht

Cel dinăuntru
(Der Insasse)

Când, cu ani în urmă, am învățat
să conduc o mașină, profesorul meu
mă invita să fumez un trabuc: și dacă,
din pricina circulației intense sau a virajelor bruște,
trabucul mi se stingea, mă gonea de la volan. El,
în timp ce conduceam, povestea chiar glume, iar dacă,
prea ocupat fiind cu condusul, nu râdeam, îmi
lua volanul. Ești încă nesigur, îmi spunea.
Eu, cel dinăuntru, mă speriu când văd cum
cel care conduce o mașină e prea ocupat cu condusul.

De atunci, când lucrez,
am grijă să nu mă cufund prea mult în lucru.
Observ câte ceva din jurul meu,
uneori îmi întrerup lucrul pentru a purta o discuție.
M-am dezobișnuit să conduc mai repede decât durează fumatul unui trabuc.

Mă gândesc la cel dinăuntru.

gelu diaconu
https://www.facebook.com/omiedesemne/

Patreon - O mie de semne
Author

Scriu poezie, proză și, din când în când, despre cărțile pe care le citesc. Pasionat de istoria Bucureștiului. Reporter și fotograf de ocazie. Mă consolez cu Pink Floyd.

Write A Comment

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.