„Un altfel de jurnal. Ieșirea din timp” (Editura Humanitas, 2016) este, așa cum însuși Matei Călinescu îl definea în prefața volumului, jurnalul unui supraviețuitor. Sigur, se referea la partea a doua, când perspectiva, după diagnosticul de cancer terminal primit  în ianuarie 2008, se schimbase complet. „E desigur altfel când scrii din perspectiva unui supraviețuitor, și mai ales a unuia care mai are de trăit (statistic), cu toate tratamentele avansate de azi, unul sau doi ani. Foarte improbabil trei”, mai spunea atunci autorul volumului „A citi, a reciti”.

Matei Călinescu a pierdut lupta cu cancerul pe 24 iunie 2009. Partea a doua a acestui „Un altfel de jurnal” rămâne o mărturie a faptului că se poate supraviețui, cumva, chiar și atunci când practic acest lucru nu mai este posibil. E o probă de curaj și o demonstrație a unui spirit rămas lucid până la final.

8 decembrie 2008

La Centrul de Radiații Oncologice, pentru a vedea rezultatul celor 14 ședințe. Dr. Lee, după noul CT-scan, mă cheamă să comparăm, pe un monitor, cele două imagini alăturate ale tumorii pulmonare, cea de dinainte de tratament și cea actuală. Îmi atrage atenția asupra unei îmbunătățiri vizibile a situației – pentru moment, subliniază el.

Pentru viitor (cel apropiat, desigur) refuză să se pronunțe, fie și doar în termeni statistici, neangajanți. Tumoarea se poate reface, mai repede sau mai încet; poate «exploda» în altă regiune a plămânului, sau nu etc. Pe scurt, totul e posibil.

Mă întreabă dacă vreau să continui tratamentul – încă șase ședințe – sau nu. Amân răspunsul, pentru că vineri, 12 decembrie, am întâlnire cu dr. Kaneru, oncologul de la Bloomington, recomandată de dr. Hanna pentru noua chimioterapie (Opțiunea B), și-aș vrea să mă consult și cu ea înainte de a lua o hotărâre.

Dr. Lee e nu numai lapidar ambiguu, ci și foarte împrăștiat – când i-am cerut CD-ul cu ultimul CT-scan de la Indianapolis, pe care i-l încredințasem la prima întâlnire, nu știa unde l-a pus. A însărcinat o tânără infirmieră să-l caute, dar ea, bineînțeles, nu l-a găsit. Când Uca a remarcat că dr. Lee e «cam neglijent», infirmiera, surâzând cu subînțeles, a spus: «He is very busy», suprapunând ironic și totodată deferent cele două noțiuni. «Don’t worry, we will find it.»

Înclin să nu continui. În fond, tratamentul cu radiații pare a-și fi atins principalul scop: oprirea sângerării, a hemoptiziilor începute la Paris, în zilele febrile ale răcelii (un virus luat din avion, după o scurtă incubație? un virus luat din înghesuiala metroului, unde transpiram abundent și eram în bătaia curenților de aer veniți de la ferestrele deschise?). Dacă nu făceam acea călătorie sunt sigur că aș fi evitat acest episod și schimbarea de tratament. Oricum, hemoptiziile s-au rărit și, de ieri, par a fi încetat.

Am mers mult pe jos zilele trecute, în gerul însorit de după ninsoarea care a albit acoperișurile și străzile, bine înfofolit, cu o căciulă generoasă de blană de miel, cu un fular bine înfășurat în jurul gâtului, ascultând muzică la ipod: liniștitoarele Sonate pentru trio de Handel, minunatele Suite franceze de Bach (cu Glenn Gould la pian, genial), Sonate pentru pian de Haydn (cu Alfred Brendel), care-mi trezesc întotdeauna amintiri din călătoria cu vechiul nostru Oldsmobile spre Smoky Mountains, cu M, preadolescent, și cu Uca (le imprimasem  răbdător pe casete, în interpretarea care acum mi se pare mediocră, lemnoasă, a unei pianiste din Argentina, Carmen Piazzini, singura versiune completă pe atunci accesibilă)…

Ieri mi-a sosit setul de 10 CD-uri cu Sonatele complete pentru pian de Haydn (cu Rudolf Buchbinder), pe care le așteptam cu nerăbdare și pe care am început să le ascult în camera mea de lucru scriind aceste rânduri. Buchbinder, care a fost de curând aici cu Staatskapelle din Dresda, excelent, limpede, precis și meditativ în mișcările lente, elegant și plin de esprit sclipitor în allegrouri sau prestouri. Se apropie calitativ de Horowitz, de la care însă au rămas doar câteva înregistrări cu Haydn.”  

Patreon - O mie de semne
Author

Scriu poezie, proză și, din când în când, despre cărțile pe care le citesc. Pasionat de istoria Bucureștiului. Reporter și fotograf de ocazie. Mă consolez cu Pink Floyd.

Write A Comment

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.