Am auzit vânturându-se în ultima perioadă cu mare aplomb termenul „esențial”. Sigur, adaptat la noile realități pandemice (personalul esențial intrat în primele etape de vaccinare) sau folosit ironic, tot în acest context, cu referire la o anumită categorie de indivizi declarați neoficial „esențiali”. Cum sugerează și titlul pe care l-am ales pentru editorialul de azi, îmi propun să mă uit spre lucrurile la care am o minimă pricepere.

Literatura, așadar… Este literatura indispensabilă sau, dacă vreți, esențială? Unii spun că se poate trăi fără literatură. Sigur, dacă reduci corpul uman la un mecanism care are nevoie pentru a trăi de apă, hrană, mâncare și aer, atunci lucrurile sunt cât se poate de în regulă: se poate trăi fără literatură. Extinzând însă ideea la faptul că, dintr-un motiv oarecare, omul a simțit dintotdeauna nevoia să creeze artă, prin mijloace diverse, firește, aș zice că picturile rupestre de la Altamira contrazic, prin extensie, teoria că homo sapiens-ul modern poate trăi fără literatură.

Eu îndrăznesc să cred că nu se poate trăi fără literatură. Să ne imaginăm, bunăoară, că ar dispărea instantaneu tot ce este legat de literatură: cărți, instituții de învățământ, teatru (piesele de teatru sunt literatură), cinematografie (scenariile adaptate după marile opere literare, ba chiar scenariile, care sunt literatură), librării, scriitori, critici literari, profesori și mai numiți voi în continuare. Ar fi nu doar o hecatombă economică (foarte mulți oameni care lucrează în domenii legate de fenomenul literar nu ar avea de lucru, ceea ce ar duce la dezechilibre sociale grave), ci și una care ține, dacă vreți, de educație și de evoluția pe acest palier a omului.

Omul modern s-ar transforma subit într-un mecanism lipsit de empatie și de sentimente. Emoțiile lui ar fi de o cu totul altă natură. Umanitatea și-ar pierde însăși spiritul ei, adică ceea ce a constituit esența evoluției către ce suntem azi. Nu ne-am pierde, desigur, puterea de a visa, de a inventa, de a imagina diverse lucruri sau posibilități, dar ne-am pierde, cu siguranță, tot ceea ce dă culoare acestor lucruri. Literatura face parte, în mod esențial, din natura umană. Fără literatură emoțiile noastre ar fi mai puțin diverse, mai sărace, mai schematice.

De aceea cred că omul modern nu poate trăi fără literatură. Dacă vorbim de omul de acum 50.000 de ani, da, ăla nu avea o reprezentare clară a ceea ce înseamnă arta, iar pentru el esențial era să supraviețuiască și, într-un timp mult mai scurt, să se reproducă pentru a asigura viabilitatea speciei.

Apariția unui Homer, de pildă, a schimbat fundamental lucrurile în evoluția omului. Și datorită lui suntem azi (cu toate păcatele noastre primordiale) ceea ce suntem. O lume fără cărți ar fi o lume decolorată și stearpă. O lume fără poeți ar fi ca o nuntă fără lăutari (poate pe unii îi va scandaliza această comparație, dar să zicem că n-am găsit altă rimă și că m-am gândit la lăutarii adevărați, care sunt poeți mulți mai autentici decât unii numiți astfel), o lume fără romancieri ar fi una din care ar dispărea un milion de alte lumi inventate de aceștia, o lume fără dramaturgi spuneți voi ce ar însemna (fără Shakespeare, Racine, Moliere, Ibsen, Bulgakov, Beckett, Ionescu, Camus, Sartre, Eugene O’Neill, Arthur Miller, Cehov etc.), o lume fără filosofi, bunăoară, ar fi un dezastru pentru evoluția gândirii universale – iar totul ar putea continua la nesfârșit.

Cei care se hazardează afirmând că da, se poate trăi fără literatură, ar trebui să se gândească de două ori până să scoată pe gură un asemenea sofism. Să se gândească la o lume fără biblioteci, fără cursuri de literatură, fără întâlnirile din jurul literaturii (cenaclurile, cluburile de lectură, colocviile etc.) și fără cei care au creat sau creează încă acest liant cu adevărat esențial care coagulează sufletele oamenilor. Literatura ne face să visăm. Putem trăi fără vise (literare), adică fără un paratrăznet psihologic? Nu cred. Duceți voi raționamentul mai departe.

Patreon - O mie de semne
Author

Scriu poezie, proză și, din când în când, despre cărțile pe care le citesc. Pasionat de istoria Bucureștiului. Reporter și fotograf de ocazie. Mă consolez cu Pink Floyd.

Write A Comment

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.