Cu mai bine de trei decenii în urmă am decis să-mi întemeiez o familie. Nu una tradițională sau mai știu eu de care alt fel. O familie și atât. M-am îndrăgostit de o femeie, am cerut-o în căsătorie, ea a fost de acord și, porniți din acel punct, iată-ne ajunși aici, 30 de ani mai târziu. Îndrăgostindu-mă de o femeie am acționat, dacă pot spune așa, potrivit instinctelor mele. A fost alegerea mea și numai a mea, neinfluențată de legi, constituție, biserică sau de vreo mătușă bigotă. A fost dreptul meu de a alege în acest fel, adică acela de a mă căsători cu o femeie și de a întemeia împreună o familie.

Treizeci de ani mai târziu aflu că s-ar putea să fac parte dintr-o familie „tradițională”. Am vrut, înainte de toate, să înțeleg ce semnificație are această sintagmă, așa că, potrivit obiceiului meu impulsiv și maniacal, am luat DEX-ul în brațe și am citit următoarele:

TRADIȚIE, tradiții, s.f. Ansamblu de concepții, de obiceiuri, de datini și de credințe care se statornicesc istoricește în cadrul unor grupuri sociale sau naționale și care se transmit (prin viu grai) din generație în generație, constituind pentru fiecare grup social trăsătura lui specifică * Obicei, uzanță; datină.

Trebuie să spun că, tot potrivit instinctelor mele barbare, am fost întotdeauna împotriva ordinii stabilite, a obiceiurilor împământenite, a ceea ce e deja cunoscut sau acceptat de „grupurile sociale”. N-a fost alegerea mea. Așa m-am născut eu, cu instinctul ăsta ciudat, de a mă opune ideii că nu tot ce e bun pentru comunitate e bun și pentru mine. Ideea de „familie tradițională” mi se pare o perversitate per se, fiindcă implică privirea aruncată furtiv, (printre gard, cum ar spune Moromete) în ograda celuilalt. Și mai implică nevoia unora de a judeca ce se întâmplă „peste gard”.

Iar dacă, doamne ferește, „peste gard” se întâmplă lucruri care nu corespund ideii mele de tradiție, adică fapte care ies din ansamblul de „obiceiuri, datini și credințe” (deși e tot o perversitate, aș fi curios să știu, de pildă, cum făceau dragoste străbunicii mei, care erau țărani din Oltenia – or fi făcut-o cu cămeșoaiele pe ei, în care dăduseră niște găuri discrete, în locurile aducătoare de păcat, așa cum am auzit că se proceda în unele comunități religioase?), atunci acestea încalcă „tradiția” și trebuie neapărat puse la index în legea fundamentală. Dar de ce ar trebui să fie treaba mea ce se întâmplă „peste gard” sau „printre gard”?

Bunul simț mă îndeamnă să cred că oricine e preocupat de ceea ce se întâmplă la mine în dormitor comite un act de perversiune. În cazul ăsta, Statul vrea să-și pună o cameră de supraveghere la mine în dormitor, să vadă el dacă păstrez tradiția. Or, dormitorul e sanctuarul meu, e templul în care nimănui nu ar trebui să-i fie este permis să-și arunce privirea fără să comită prin asta o ilegalitate. Stabilind că familia trebuie să fie „tradițională”, Statul comite deopotrivă o perversiune și o ilegalitate. Asta cel puțin din punctul meu de vedere. Este ca pe vremea lui Ceaușescu, atunci când avortul era interzis: Statul stabilea regulile sacre ale iubirii, strecurându-se insidios în patul meu și stabilind cum și în ce fel ar fi trebuit să-mi arăt dragostea față de soția mea.

Constituția este legea fundamentală a cărei menire ar trebui să fie, printre altele, să-și apere cetățenii, să-i protejeze, așa cum ne spune, de pildă, ofițerul stării civile în momentul căsătoriei, că „statul ocrotește familia”. Nu spune „statul ocrotește familia tradițională”, ci simplu: „statul ocrotește familia”. Statul ar trebui să-și țină măcar promisiunea asta și n-ar trebui să-și arunce privirea, șmecherește și furtiv, la ce fac eu după ce mă retrag în dormitor, sub pretextul că „mă ocrotește”.

Așa cum n-ar trebui să considere că, dacă nu te afli „într-un cadru tradițional”, n-ar trebui să mai ai dreptul să te căsătorești. Asta se numește discriminare. Dacă eu am avut dreptul de a alege să mă căsătoresc cu o femeie, și alți semeni de-ai mei ar trebui să aibă dreptul, pur și simplu, să se căsătorească. Dreptul meu de a mă căsători cu o femeie n-ar trebui pus în contradicție cu dreptul altora de a se căsători, fiindcă asta seamănă cu o limitare, în aceleași condiții, a drepturilor unei anumite categorii de oameni. Or, toți ar trebui să alegem liberi ce drum vrem să parcurgem în viață și cu cine să ne însoțim de-a lungul lui. Dreptul meu de a alege n-ar trebui să intre în coliziune cu dreptul tău de a alege. E atât de simplu.

Aș vrea să-mi pun, oarecum retoric, o întrebare, pornind de la ideea că familia „tradițională” se întemeiază (și) cu scopul de a procrea, de a face copii, de a perpetua specia. Ce ne facem cu familiile „tradiționale” care nu pot face copii din motive medicale, „date de Dumnezeu” (căci toate vin de la El, și bune, și rele)? Îi scoatem automat din „tradiție”? Îi declasificăm? Sau ce ne facem cu familiile care, pur și simplu, nu vor să aibă copii, deși pot? Îi afurisim? Îi trimitem, în spiritul „tradiției”, la școli de reeducare, ca să înțeleagă că familia este, prin definiție, și o fabrică de copii? Aici lucrurile cam ies din tradiție și se complică.

Am auzit, printre multe aberații, și pe aceea că, dacă vor fi permise căsătoriile între persoane de același sex, având în vedere faptul că acestea nu pot procrea, este pusă în pericol, pe lângă conceptul de „familie tradițională”, și perpetuarea neamului. Lăsând la o parte simplul fapt că, spre exemplu, o femeie gay, dacă-și dorește neapărat, poate da naștere, perfect legal și în spiritul „tradiției”, pe cale naturală sau in vitro, unui copil, mă întreb și eu ca tot omul: dar „familia tradițională”, formată dintr-un bărbat și o femeie, ce rol are? Nu ies copii, pe bandă rulantă, din ea? Nu e ea cea care asigură „perpetuarea neamului”? Estimând în procente, câte cupluri gay credeți că există în România? Sau aveți impresia că, odată legiferate căsătoriile gay, conceptul ăsta se va împrăștia ca virusul ciumei și va contamina întreaga țară?

Așa că, dragi tovarăși conducători, de ce nu vă folosiți voi instrumentele „tradiționale”, cu seriozitatea care vă caracterizează, în scopuri ceva mai nobile? De pildă, să faceți spitale mai sigure, unde copiii sunt îngrijiți bine și nu mor, în mod tradițional deja, din cauza infecțiilor cauzate de indiferență și impostură. Ori să dați legi mai bune pentru copiii instituționalizați sau pentru cei afectați de boli rare. Sau să vă preocupe faptul că foarte mulți copii din România secolului XXI nu mănâncă decât o dată pe zi, n-au cu ce să se îmbrace și cu ce să se încalțe sau, mai rău, sunt privați de dreptul de a avea o copilărie și sunt puși la muncă (în spirit tradițional) de părinți bețivi și iresponsabili. Sau să vă interesați mai mult de educația copiilor și de rata îngrijorătoare a abandonului școlar, care duce la analfabetism și, implicit, la marginalizare socială.

De ce, dragi tovarăși conducători? Fiindcă și ei sunt ceea ce numiți cu emfază „viitorul patriei”. Nu mai inventați povești, pe care cred că nici copiii nu le cred, în genul celor care arată cât de dramatic este pus în pericol viitorul țării dacă vor fi permise căsătoriile gay, fiindcă, printre altele, homosexualii ar putea înfia copii și, iată, ce ne facem atunci cu educația lor gay și cu exemplul pe care li-l dau părinții atinși de această „boală”? Dar voi, dragi tovarăși din Statul român, ce exemplu dați când sunteți prinși furând sau când mințiți – și aici o să folosesc o sintagmă pe care ar gândi-o și un copil de cinci ani – „de îngheață apele”?

Ar mai fi multe de spus, dar mă opresc aici. Astea ar fi, în mare, motivele pentru care nu voi merge la referendum. Cred în familie, cred în tradiție, dar nu în tradiția pe care vreți voi să ne-o inoculați ca pe un virus mort cu scopul de a ne face imuni la dreptul unor oameni de a alege să trăiască așa cum vor, chiar dacă sunt diferiți. Asta pentru că sunt și ei tot cetățeni ai Republicii (Socialiste) România, nu-i așa, dragi tovarăși?

gelu diaconu
https://www.facebook.com/omiedesemne/

Patreon - O mie de semne
Author

Scriu poezie, proză și, din când în când, despre cărțile pe care le citesc. Pasionat de istoria Bucureștiului. Reporter și fotograf de ocazie. Mă consolez cu Pink Floyd.

Write A Comment

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.