Una dintre cele mai constante și mai citite pagini ale ziarului Ring a fost cea de sănătate. În toată perioada cât a existat această publicație de rubrica asta s-a ocupat colega mea, Daniela Arnăutu. Despre ea vreau să vă spun câteva lucruri aici.
Prin natura a ceea ce făcea, Dana și-a format un solid sistem de relații în lumea medicilor. Pentru a-și documenta articolele sau pentru a lua declarații specifice era nevoită să sune doctori din diverse domenii. De aceea colega mea a fost întotdeauna, pentru multă lume, omul care, la nevoie, a folosit telefonul și pentru alt scop decât cel jurnalistic, anume de a pune o „pilă” la un medic sau altul pentru diverse nevoi.
De multe ori se simțea excedată de acest voluntariat. Primea solicitări din toate părțile. Cred că, dacă i-ar fi dat prin cap să-și deschidă un fel de birou de relații cu medicii, cu siguranță s-ar fi îmbogățit. N-a făcut-o, firește (nici nu știu dacă e posibil așa ceva), nici nu s-a îmbogățit decât cu mulțumirile de rigoare (care n-au existat întotdeauna, din câte știu), însă a continuat să ajute oamenii, atât cât a putut, dezinteresat, fără pretenții să i se ridice o statuie, cu modestie și discreție.
Am fost și eu, nu doar o dată, beneficiarul acestui gen de „servicii”. Simt azi, într-o zi obișnuită de sfârșit de iulie, care nu marchează o aniversare sau ceva în genul ăsta, că nu i-am mulțumit Danei destul la vremea respectivă, mai ales că una dintre intervenții s-a produs într-un moment complicat pentru mine. O fac acum, cu formula noastră obișnuită: mulțumesc, doamna doctor!
gelu diaconu
[email protected]
