INGEBORG BACHMANN s-a născut pe 25 iunie 1926 în Klagenfurt, Austria. Între anii 1932-1945 a urmat școala elementară, gimnaziul și colegiul tot în Klagenfurt, perioadă în care a avut și primele încercări literare: versuri, povestiri și o dramă în cinci acte (Carmen Ruidera, 1942). În 1945 se înscrie în primul an la Facultatea de Filozofie a Universității din Innsbruck, iar între 1946-1951 își continuă studiile la Graz și apoi la Viena. La Graz frecventează „Grupul 47”, una dintre cele mai importante grupări literare postbelice. În vara lui 1948 îl cunoaște pe Paul Celan, care se afla în trecere prin Viena, cu destinația Paris.

Debutează editorial în decembrie 1953 cu volumul de versuri Timp amânat (Frankfurter Verlags-Anstalt), cartea bucurându-se de un succes imediat. În 1954 se mută la Roma, unde va locui până în toamna lui 1957. În 1956 îi apar al doilea volum de versuri, Chemarea Ursei Mari, precum și o reeditare a primului volum, ambele la Editura Piper din Munchen. La aceeași casă editorială îi va apărea, în 1961, și primul volum de povestiri, Al treizecilea an, care primește Premiul criticilor din Berlin.

În 1968 primește, la Viena, Premiul de Stat pentru Literatură al Austriei. Doi ani mai târziu află de sinuciderea lui Paul Celan, fapt care o marchează profund. Lucrează la romanul Malina, care va apărea în 1971 la Editura Suhrkamp. Cartea devine un bestseller, chiar dacă reacția criticii este una neconvingătoare.

În martie 1973 îi moare tatăl, iar la începutul lui mai pleacă într-un turneu de lecturi în Polonia, în timpul căruia vizitează lagărul de concentrare de la Auschwitz. În noaptea de 25 spre 26 septembrie este victima unui incendiu declanșat în locuința ei din Roma din Palazzo Sachetti, Via Giulia, 66. Suferă arsuri grave, care îi vor fi în cele din urmă fatale. Scriitoarea moare pe 17 octombrie 1973 în clinica Sant`Eugenio din Roma. Înmormântarea a avut loc pe 25 octombrie 1973, în cimitirul Annabichl din Klagenfurt.

[image_with_animation image_url=”1262″ alignment=”center” animation=”Fade In” box_shadow=”none” max_width=”100%” img_link=”https://www.libris.ro/voi-cuvinte-ingeborg-bachmann-HUM978-606-779-191-4–p1165249.html”]

Poemul de mai jos face parte din volumul de debut al autoarei, Timp amânat, publicat în antologia Voi, cuvinte – 101 poeme antume și postume (Humanitas, 2017, traducere din germană de Ana Mureșanu și Ramona Trufin). Textul e cu atât mai valoros cu cât valențele lui premonitorii pot fi puse în contextul evenimentelor care au avut loc pe 10 august în Piața Victoriei din București.

Toate zilele

Războiul nu mai e declarat,
ci dus mai departe. Senzaționalul
a devenit banal. Eroul
rămâne departe de lupte. Ajuns
în zonele de foc e cel slab.
Uniforma zilei este răbdarea,
decorația, sărăcăcioasa stea
a speranței deasupra inimii.

E decernată
când nu se mai întâmplă nimic,
când rafalele focului amuțesc,
când dușmanul a devenit invizibil
și umbra veșnicei înarmări
acoperă cerul.

E decernată
pentru fuga de sub steaguri
pentru vitejia față de prieteni,
pentru trădarea unor taine nedemne
și neîndeplinirea
nici unui ordin.

gelu diaconu
[email protected]

Author

Scriu poezie, proză și, din când în când, despre cărțile pe care le citesc. Pasionat de istoria Bucureștiului. Reporter și fotograf de ocazie. Mă consolez cu Pink Floyd.

Write A Comment