Ion Vianu, laureatul premiului „Romulus Rusan” pe anul 2022, pentru „Investigații mateine. Amintiri”

Joi, 6 aprilie 2023, în sala de conferințe a reprezentanței Memorialului Victimelor Comunismului și al Rezistenței din București, a avut loc ceremonia de decernare a premiului „Romulus Rusan” pentru cartea de literatură a memoriei pe anul 2022. Laureatul acestei ediții este Ion Vianu, pentru volumul Investigații mateine. Amintiri, apărut la Editura Polirom, în seria de autor dedicată.

Finaliștii acestei ediții, alături de Ion Vianu: Ioana Bentoiu, Sabina Fati, Monica Pillat, Alexandru Teodorescu. Mai multe detalii, aici. Înregistrarea ceremoniei de decernare a premiului, aici. Fotografii de la eveniment, aici.

Premiul „Romulus Rusan” pentru cartea de literatură a memoriei a fost instituit în 2022 de Fundația „Ana Blandiana & Romulus Rusan” și Fundația „Spandugino”. Acest premiu celebrează personalitatea extraordinară a lui Romulus Rusan, scriitor, intelectual public de marcă al ultimelor decenii, ctitor de instituții fundamentale pentru destinul autentic democratic al României, luptător de cursă lungă pentru memoria profundă, în adevăr, a istoriei recente.

Criterii de eligibilitate: Juriul ia în discuție cărțile apărute în limba română în cursul anului precedent, precum și contribuțiile cele mai importante pentru construirea unui adevărat patrimoniu al memoriei.

Juriul celei de a doua ediții a Premiului „Romulus Rusan”: Mihai Zamfir (președinte), Ion Pop, Nicolae Prelipceanu, George Ardeleanu, Ana Blandiana, Cristian Pătrășconiu, Lavinia Spandonide.

Trofeul premiului „Romulus Rusan” este realizat de artista Maria Pop Timaru.
Câștigătorul primei ediții a Premiului „Romulus Rusan” a fost Dorian Galbinski (Dorian Galor).

Investigații mateine. Amintiri, Seria de autor Ion Vianu, Editura Polirom, 2022

În cele două părți, „Investigații mateine” și „Amintiri”, volumul reunește două dintre temele predilecte ale scriitorului: literatura și memorialistica. Prima parte cuprinde două eseuri dedicate lui Mateiu I. Caragiale și romanului Craii de Curtea-Veche, în care Ion Vianu analizează în profunzime atât autorul, cât și opera, valorificându-și cunoștințele psihanalitice. A doua parte conține texte autobiografice, în care scriitorul revine în trecut, rememorând anii premergători exilului său și atmosfera acelor vremuri în „Exercițiu de sinceritate”, punctând principalele etape din viața Regelui Mihai în „Elegie pentru Mihai” sau povestind despre o reprezentație remarcabilă a lui George Enescu în „Oedip la Cumpătu”.

„Ion Vianu valorifică, în ceea ce scrie, nu doar o densă experiență de viață, ci și o enormă experiență de lectură. Preferă să lucreze în adâncime: un răbdător cumul de reflecție și reverie, o rafinată emotivitate, un gust superior al retrospectivei și introspecției sunt calitățile lui definitorii. Scrisul său, de o calmă melancolie, e exercițiul zilnic al unui nefericit euforic, al unui spirit împăcat cu propria lui neîmpăcare. Avem de a face cu o inteligență cultivată fără uscăciuni livrești, voluptuoasă fără desfrâu, civilizată fără iluzii. În plus, Ion Vianu este un neprețuit martor al vremii sale, al profesiei sale de psihiatru, al totalitarismului comunist, în formele lui cele mai amare. Fiecare pagină e un dozaj insolit de clasicitate și vertij.” (Andrei Pleșu)

Ion Vianu Născut la București în 1934. Studii de filologie clasică, neterminate. Doctor în medicină al Universității de Medicină și Farmacie „Carol Davila” din București (1960). Psihiatru, cadru universitar al Clinicii de Psihiatrie, București. Voiaje de studii în Germania Democrată, Franța. 1964-1977: Colaborează la Contemporanul, Viața Românească, Luceafărul etc. 1975: Publică un volum de eseuri, Stil și persoană, premiat de Uniunea Scriitorilor, și o Introducere în psihoterapie. 1977: Emigrează, după ce a aderat la Apelul lui Paul Goma. Se stabilește în Elveția, practicând psihiatria. Este prezent în mișcarea pentru apărarea drepturilor omului în România. Începe o activitate de publicist pe subiecte politice care va continua până în ultimii ani, în țară. 1990: Revine din ce în ce mai des în România, unde se reinstalează. Publică, în genuri diverse: memorialistică (Amintiri în dialog – cu M. Călinescu –, Exercițiu de sinceritate, Între violență și compasiune. Amintirile unui psihiatru); romane: Caietele lui Ozias, Vasiliu, foi volante, Paramnezii,  Necredinciosul, Amor intellectualis („roman autobiografic”), distins cu mai multe premii, printre care și „Cartea Anului” (2010), și Arhiva trădării și a mâniei. În domeniul eseisticii, publică: Blestem și Binecuvântare, Investigații mateine, Apropieri, Elegie pentru Mihai,  Frumusețea va mântui lumea și alte eseuri.