Dacă ar fi să rezum ce s-a întâmplat aseară la Librăria Humanitas de la Cișmigiu – unde a fost lansat romanul „Eugenia” (Editura Humanitas Fiction, 2019, traducere de Simona Modreanu), de Lionel Duroy – aș spune că toată emoția evenimentului a fost concentrată într-un moment dinspre final, atunci când din public s-a ridicat în picioare pentru a spune câteva cuvinte unul dintre supraviețuitorii Pogromului de la Iași.

Îl știu pe Iancu Țucărman din vremea când lucram ca redactor la ziarul Ring. M-am ocupat atunci, o perioadă, de unele teme legate de Holocaust, și dintr-un subiect într-altul am ajuns la venerabilul supraviețuitor al „trenurilor morții” de la Iași din vara însângerată a lui 1941. Nu mai știam nimic de domnia sa de câțiva ani. M-am bucurat să-l văd aseară (cele două interviuri pe care le-am realizat cu domnia sa au fost, din păcate, doar telefonice), sănătos la cei 97 de ani pe care îi are. Iată ce a spus în fața unei asistențe care a rămas practic în strop-cadru emoțional din momentul în care și-a dezvăluit identitatea:

Lionel Duroy, Denisa Comănescu & Iancu Țucărman

„Mă bucur foarte mult că pot să cunosc un asemenea scriitor. Spun acest lucru pentru că am citit acest roman extraordinar, «Eugenia». L-am citit cu o curiozitate extraordinară, din mai multe puncte de vedere: și din punct de vedere beletristic, dar și din punct de vedere istoric. De ce vă spun acest lucru? Pentru că eu sunt un personaj care a coborât din această carte, în care scriitorul a descris extraordinar de exact ceea ce am trăit eu.

Sunt supraviețuitor al Pogromului de la Iași, iar din trenul meu, în care am fost îmbarcați 137 de evrei, numai din cauza faptului că ne-am născut evrei, am supraviețuit doar 8. Deci eu vorbesc în acest moment ca un erou coborât din acest roman, în care autorul a descris tot ce am pătimit noi cu o exactitate extraordinară. Stau și mă întreb cum a reușit să se documenteze cu niște amănunte foarte exacte.

Am citit cartea de curând, fiindcă altfel nu mă prezentam să vorbesc aici, din respectul pe care îl port și autorului, și editurii Humanitas, care mereu vine cu asemenea lansări de cărți foarte interesante. Vreau să subliniez faptul că «Eugenia» este un roman beletristic, dar în același timp un roman-document. Eu n-o să mă leg prea mult de ceea ce a constituit documentarea din De două mii de ani… sau din Jurnalul lui Sebastian, de care se leagă multe pagini foarte interesante. Eu le recomand celor care doresc să afle exact ce se întâmplă în acest roman, pe care îi îndemn să-l cumpere și să-l citească, fiindcă n-or să-l lase din mână.

În calitatea mea de supraviețuitor și de faptul că tot ce se prezintă ca suferință și ca problemă de antisemitism, este foarte important la ora actuală – pentru că nu așteptam în calitate de supraviețuitor că voi trăi după 78 de ani, de când s-a întâmplat fenomenul Pogromul de la Iași, de care cartea se ocupă foarte serios, că voi trăi o recrudescență a antisemitismului, care să facă ca evreii din țări ca Franța, Belgia, țări europene, să fie nevoiți să plece în Israel nu numai de dragul de a pleca acolo, ci de a se salva în momentul de față de frică să nu se mai întâmple ceea ce s-a întâmplat.

Ceea ce m-a impresionat extraordinar de mult în acest roman este modul în care autorul prezintă personajul Eugenia ca un personaj luminos, ca un personaj care, deși a trăit într-o casă cu un antisemitism feroce – un frate de-al ei a ajuns să fie alături de Horia Sima, care a condus Mișcarea Legionară – prezintă acest personaj luminos care este Eugenia și care eu sper că cine o să citească romanul o să-și dea seama ce înseamnă să gândești într-un fel sau în alt fel. Felicit autorul că ne-o prezintă pe Eugenia în acest mod. Îmi doresc, așa cum un virus se împrăștie așa de mult, ca acest virus pozitiv care se numește Eugenia să aibă cât mai multe personaje care s-o imite.”

Lionel Duroy

Imediat după discursul realmente emoționant al lui Iancu Țucărman, Lionel Duroy a ținut să adauge câteva lucruri:

„Vă mulțumesc, sunt foarte emoționat să vă ascult. După luni de scriere a romanului am căutat supraviețuitori ai Pogromului de la Iași și nu am găsit nici unul. După ce a apărut cartea au venit la mine trei supraviețuitori, dumneavoastră sunteți al patrulea, și mi-au vorbit. Este foarte multă emoție în întâlnirea cu dumneavoastră din seara aceasta. Credeam că nu este posibil să supraviețuiești unor evenimente similare, așa că mă bucur foarte mult că sunteți aici.”

Până la acest moment, cei care au umplut din nou spațiul de lansări al Librăriei Humanitas de la Cișmigiu au asistat la o lansare agreabilă, moderată ca de obicei când vine vorba despre volume apărute la Editura Humanitas Fiction, de scriitoarea Denisa Comănescu, cea care de altfel este și directorul acestei edituri, precum și coordonatoare a colecției „Raftul Denisei”, în care a apărut și romanul „Eugenia” al lui Lionel Duroy. Pe lângă autor, au fost prezente în calitate de invitate criticul literar Adina Dinițoiu și jurnalistul cultural Mihaela Dedeoglu.

Denisa Comănescu

Iată o parte din discursul de început al Denisei Comănescu:

„Romanul «Eugenia» a fost tradus de profesor-doctor Simona Modreanu de la Universitatea din Iași. Această întâlnire a fost posibilă datorită în primul rând Institutului Francez din România. De asemenea, datorită Festivalului Internațional de Literatură de la Iași, FILIT, care îl are ca invitat, începând de joi și până sâmbătă, pe Lionel Duroy. Acolo va avea mai multe întâlniri cu publicul cititor din Iași. De asemenea, acolo se va lansa «Eugenia», la Institutul Francez din Iași.

Permiteți-mi ca pentru început, înainte de a-i da cuvântul lui Lionel Duroy, să vă spun un secret. Nu știu dacă este născut într-o zi de marți – ar fi o coincidență uluitoare – însă este născut pe 1 octombrie. La mulți ani, Lionel Duroy!”

Denisa Comănescu i-a predat apoi microfonul lui Lionel Duroy:

„Sunt foarte fericit să mă aflu astă-seară aici, alături de dumneavoastră. Am așteptat cu multă nerăbdare întâlnirea cu cititorii mei români și judecata cititorilor mei români asupra textului meu. Cartea mea, «Eugenia», a apărut în Franța anul trecut. Francezii ignorau istoria României. A fost o mare supriză pentru ei ceea ce povestesc eu în cartea mea. Prin urmare, mă interesează foarte mult reacția dumneavoastră, mă interesează foarte mult părerile dumneavoastră. Asta și pentru că am fost întotdeauna foarte bine primit în România, foarte bine primit la Iași. Așa că iubesc foarte mult România și mă bucur că mă aflu aici.”

Adina Dinițoiu

Criticul literar Adina Dinițoiu a spus apoi câteva impresii despre romanul Eugenia.

„Este un roman absolut impresionant, pentru un cititor român, din două puncte de vedere. Pe de o parte, această readucere în discuție și în atenție a Jurnalului lui Mihail Sebastian. Pentru România a fost importantă apariția acestuia, a suscitat foarte multe dezbateri. E o readucere în discuție, din perspectiva unui scriitor francez, trecând printr-o traducere franceză a cărții. Trebuie spus că romanul conține multe pasaje din Jurnal, așadar ne readuce în atenție vocea lui Sebastian, vocea autentică a jurnalului și vocea personajului creat de Lionel Duroy.

Pe de altă parte, repune în discuție Jurnalul, vrând-nevrând, în Franța, unde anul trecut, când a fost tradus în franceză, a trecut neobservat. De asemenea, De două mii de ani… a fost tradus și din această carte apar pasaje în «Eugenia». Așadar, Lionel Duroy cunoaște pe de o parte tot ce s-a tradus în franceză din Sebastian și folosește intertextual în această carte, ceea ce e impresionant. Pe de altă parte, al doilea merit al cărții este această aducere în discuție a perioadei anilor 30-40 în România, ascensiunea extremei drepte, Garda de Fier, Codreanu, toate acestea apar în carte. Apar și foarte multe secvențe de istorie românească prin intermediul personajului principal Eugenia, liantul tuturor firelor narative.”

Mihaela Dedeoglu

Jurnalistul cultural Mihaela Dedeoglu a spus câteva cuvinte despre „Eugenia” înainte de a se angaja efectiv într-un interviu live cu Lionel Duroy:

„În primul rând este un roman despre violență. Atunci când înțelegem puțin mai bine istoria lui Lionel Duroy și citind despre cărțile pe care le-a scris până acum, ne dăm seama că în multe dintre ele violența este prezentă sub diverse forme. Meritul unui scriitor ca Lionel Duroy, atunci când intră într-o poveste, într-o istorie a unei țări pe care o cunoaște mai mult sau mai puțin, este că, în cazul acesta, ne face pe noi să ne privim propria istorie poate cu alți ochi.

Știu foarte bine că Lionel Duroy așteaptă cu mare nerăbdare să vadă cum va fi receptat romanul său aici în România. Un alt lucru care m-a impresionat în acest roman este tonul extrem de autentic, probabil și datorită excepționalei traduceri, dar și talentului lui de scriitor, care reușește să ne plimbe prin Iași, prin București, prin familii, prin case din România, în care avem senzația că am trăit deja. Sunt rupte din realitate, ca și cum Lionel Duroy ar fi trăit acele personaje din istoria noastră, ca și cum s-ar fi ascuns pe după draperie și le-ar fi văzut la ele acasă. Are un ton extrem de autentic.”

A urmat acel schimb de întrebări și răspunsuri între Mihaela Dedeoglu și Lionel Duroy, despre care am pomenit mai sus. Seara s-a încheiat cu o sesiune de autografe.    

Author

Scriu poezie, proză și, din când în când, despre cărțile pe care le citesc. Pasionat de istoria Bucureștiului. Reporter și fotograf de ocazie. Mă consolez cu Pink Floyd.

Write A Comment