„Toată viața mi-am dorit să-mi cumpăr ultimul tip de tramvai două`șase ca să-mi plimb duminica Familia Popescu cu el și să ne vadă toți vecinii când vom trece prin cartier.” Cristian Popescu – Un tramvai numit Popescu
Toți cei care iubim poezia cunoaștem acest pasaj din Cristi Popescu. Majoritatea dintre noi – cei care l-am apucat – ne amintim de traseul aproape nesfârșit al celebrului tramvai 26 evocat de poet. Înconjura practic tot orașul, fiindcă nu avea un capăt, traseul fiind unul „inelar”. Am scormonit, din curiozitate, după originile acestui tramvai, și l-am descoperit în Ghidul Oficial al Bucureștiului din 1934, atunci când numerotarea începea de la nr. 1 și se termina la… nr. 26.
Perioada interbelică: Bucureștiul are o cu totul altă față decât cea pe care o vedem azi. Ne dăm cu ușurință seama, din poze sau din filmulețele rămase de atunci, că orașul era mult mai aerisit, mai curat, mai luminos. Fațadele clădirilor erau îngrijite, străzile așijderea, iar traficul, în mod explicabil, era mai puțin intens decât în ziua de azi.
Peste tot în fotografii vedem tramvaie. Pe bulevardul Regina Elisabeta, pe bulevardul Brătianu, Take Ionescu, până spre Piața Romană, pe Cheiul Dâmboviței, pe Lascăr Catargiu, pe bulevardul Bonaparte și așa mai departe. Liniile roșii de pe Planul de Ansamblu al Municipiului București (întocmit și desenat după datele Primăriei Municipiului București de Fredi Wahnig, cartograf șef din Institutul Geologic), care indică traseele tramvaielor din Capitală, nu sunt foarte multe. Printre ele am găsit și linia tramvaiului 26, care era departe de „traseul inelar” care l-a făcut celebru.
„Te aștept în orice tramvai două`șase, îmbrăcat în costum de mire, cu o cupă de șampanie în mână și cu lăutarul alături. Această călătorie este o călătorie de nuntă, doamnelor și domnilor!” Cristian Popescu
Având două capete de linie nu știu dacă e corect să spun că tramvaiul 26 pornea dintr-un loc sau din altul. Cert este că una dintre aceste „porniri” pe traseu se făcea de la Gara de Nord. Acolo mai întorceau și tramvaiele 15 și 17. Toate trei își începeau călătoria de pe Calea Griviței și o luau pe strada Polizu, pe lângă Școala Politehnică și Școala de Arte și Meserii. Prima oprire era la Piața Buzești, acolo unde se intersectau cu liniile 3 și 20. De aici se făcea „distribuția”: tramvaiele 15, 17 și 20 făceau dreapta pe strada Basarabia, înspre bulevardul Lascăr Catargiu, iar 3 și 26 o luau pe Calea Buzești spre Piața Victoriei. Până acolo mai exista o stație în dreptul străzii Chișinău, la Cimitirul Israelit.
De la Piața Victoriei tramvaiul 26 o lua pe Șoseaua Bonaparte, pe lângă Ministerul de Externe (actualul Palat Victoria urma să fie construit abia în 1937, iar Ministerul de Externe funcționa în Palatul Sturdza, construit de Grigore Sturdza, cel supranumit „beizadea Vițel”) și Corpul Gardienilor Publici. Prima oprire de pe Șoseaua Bonaparte era în dreptul străzii Mexic, apoi urma strada Roma și intesecțiile cu Calea Dorobanți și Calea Floreasca, după care 26 intra pe Șoseaua Ștefan cel Mare.
„Te aștept în orice tramvai două`șase, îmbrăcată în rochie de mireasă, cu o cupă de șampanie în mână și cu lăutarul alături. Această călătorie este o călătorie de nuntă, doamnelor și domnilor!” Cristian Popescu
O nouă oprire era la nodul format de Șoseaua Ștefan cel Mare, Strada Barbu Văcărescu și Strada Tunarilor, după care traseul continua pe lângă Inspectoratul General al Jandarmeriei. La intersecția dintre Șoseaua Ștefan cel Mare cu Strada Vasile Lascăr, în colțul Spitalului Colentina, tramvaiul 26 se întâlnea cu tramvaiul 9, care suia spre Strada Barbu Văcărescu. Următoarea stație a lui 26 era în dreptul străzii Doctor Grozovici, apoi la Lizeanu (unde se întâlnea cu tramvaiul 17), după care trecea pe lângă Moara lui Asan și apoi prin dreptul Pieței Obor, de unde își continua drumul pe Șoseaua Mihai Bravu.
După ce trecea de Târgul Moșilor de la Obor, tramvaiul 26 oprea în dreptul străzii Vaselor, apoi la intersecția cu Bulevardul Ferdinand (unde se întâlnea cu liniile tramvaielor 24 și 16). Aventura interbelică a tramvaiului 26 de termina la intersecția dintre Șoseaua Mihai Bravu, Bulevardul Pache Protopopescu și Șoseaua Iancului, acolo unde se termina și traseul tramvaiului 14 (care venea dinspre Pache Protopopescu). Într-un episod viitor o să vă arătăm, pas cu pas, traseul inelar, postbelic, al tramvaiului 26.
Citatele din Cristian Popescu au fost luate din volumul „Un tramvai numit Popescu”, Cartea Românească, 2007.
(foto 1, 2 credit: http://tramclub.org/viewtopic.php?t=5344)
gelu diaconu
[email protected]
