Într-o lume în care supraviețuirea însăși se bazează pe venituri și cheltuieli, într-o lume în care a-i demonstra celuilalt că ai mai mult decât el e deja Poruncă (la sfârșitul lumii va rămâne un om care va ține neapărat să arate că a murit mai scump decât toți ceilalți și are o etichetă de firmă pe oase), există un colțișor în care cifrele și banii nu funcționează. Literatura. Piața cărții. În general chestiile astea nu par să facă parte din jocul economic, din motive niciodată expuse scriitorul sau scriitoarea nu trebuie să discute despre bani, dar ce zic eu, nici traducătorul nu trebuie să amintească niciodată faptul că prestează un serviciu într-un contract și e plătit pentru asta. Tirajele nu sunt publice, procentele nu se discută, încasările nu există, diurnele și sumele de la stat nu au existat și nu vor exista niciodată în spațiul public.

Și în toată această lume a misterului, minunata lume a celor care „scriu pentru că altfel nu pot trăi” și în orice caz trăiesc într-un plan superior al existenței, citim că fiecare angajat al unei edituri, în medie, aduce un profit pe care îmi e groază să îl scriu aici. Citim și atât. Altfel, rămâne cum am stabilit: dacă vorbești despre bani, drepturi de autor, drepturi din traducere, diurne, onorarii, alte surse de venit ești un nasol și numele tău va fi șters din istorie. 

Patreon - O mie de semne
Author

Sunt de meserie scriitor-traducător, veriga lipsă dintre vânător-culegător și om. Faptul că nu-mi plac lucruri nu mă transformă în cuvântul cu H care-ți place atât de mult, e pur și simplu lucrul care mă ține normal la cap.

Write A Comment

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.