Posibilitatea, deja bănuită și temută, ca în momentul când în sfârșit te întinzi să-ți faci binecuvântatul somn de după amiază un telefon cu totul și cu totul bezmetic să înceapă să cârâie îngrozitor. Plouă. Pentru asta avem nevoie de ro-alert și nu-mi dau seama cum mama dracului s-or fi descurcat oamenii cu ploaia în ultima mie de ani, de exemplu. Și nu e numai ploaia: polei, zăpadă, vânt, laptele dat în foc, ciorbă acră din cale-afară, o carte prea bună, orice e demn de ro-alert și ideea că suntem sensibili ca niște panseluțe, că orice ne poate omorî cât ai zice pește, viezure, mânz.

Nu că nu-mi place ro-alert, e prea puțin spus. Detest procedeul. Dac-aș putea le-aș trimite și eu câte o sută de mesaje pe zi, mesaje simple în care să se spună doar „Nu-mi place de voi, opriți-vă.” În altă ordine de idei, la fel de mult țin să îl întâlnesc pe inventatorul acestui sistem de avertizare. Am câteva lucruri pe care nu pot să le spun aici, că se găsește vreun harnic să-nchidă pagina omului, dar pe care cu dragă inimă i le-aș spune sufletului turbat care a inventat drăcia asta.

Patreon - O mie de semne
Author

Sunt de meserie scriitor-traducător, veriga lipsă dintre vânător-culegător și om. Faptul că nu-mi plac lucruri nu mă transformă în cuvântul cu H care-ți place atât de mult, e pur și simplu lucrul care mă ține normal la cap.

Write A Comment

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.