Carla Schoppel: „Începând cu anul 2010 am participat la concursuri literare din țară, la secțiunea proză și poezie, iar la aceste concursuri am obținut numeroase premii. Ca urmare a participării am publicat în reviste ca FEREASTRA, Contact Internaţional, Bogdania, Oglinda literară, precum și în antologii ca Între Râmnice, Poveştile de la Bojdeucă, Romeo şi Julieta la Mizil, Conexiuni, Peregrinări, Confluențe etc.
În 2017 am câștigat premiul de debut la concursul organizat de Cenaclul Vox Napocensis al Casei de Cultură a Studenților Cluj, care a constat în publicarea volumului de poezie Rădăcini acvatice, la editura Școala Ardeleană. Ulterior, în regim propriu, am publicat al doilea volum, în 2022, Peștii cu șapte nume, la Vertical Graphic din Alba Iulia.”
Acomodarea
Au fost prea multe căi spre libertate
și experiențe excesive
în care am cultivat, asemenea animalelor,
nesiguranța plăcerii.
Ne-am apărat de camerele zăvorâte ale inimii
prin vitalitate erotică
sau prin Eros în declin.
Am prețuit graba
intoxicația
și am crezut că prin contracte de reciprocitate
ne vom spori calitățile
și ne vom dobândi vechile puteri magice de albi vrăjitori.
Am rămas simpli curenți în subteran
pești sanitari printre ancore ruginite
zilnic în bătaia gloanțelor
căutând să recuperăm meandrele intimității.
Osmoză
El era în mine
și eu eram în el
împreună eram linia unde aurul se întâlnește cu sângele
eram pieliță de operculi noctambuli
unde ni se îneacă propria orbită.
Inima ne e transplantată și înfundată
iar carnea, din miere și ambră
ne penetrează membranele dinăuntru
și ascute slăbiciunea umană
ca un pocal negru și adânc
în care sunt dezlegate păcatele
unde stă adormit viitorul.
Am fost demult dezosați
dar ne-am sondat cu curaj adâncimile umede și
salinele interioare
asemenea unor scafandri
care descoperă că ceea ce dăm rămâne pentru totdeauna
iar ceea ce țin pentru tine rămâne pierdut pentru totdeauna.
Carlacatița
Oamenii burnițează Calea Victoriei
cu idilele de vacanță.
Ce frig e în acest oraș sudic
ce nostalgici vorbesc oamenii despre ape albastre
în timp ce gustă vinuri italienești
și își stropesc mânecile dintr-o blană la fel de artificială
ca ceilalți.
Lume oarbă
nu vezi
nu înțelegi
suntem toți absenți pe calea asta
care nu va fi niciodată a victoriei.
Pentru noi cântă îngerii Psalmii
Torsul tău era un pământ roditor
acolo creștea inima înfundată
cu un atrium tremurat
unde eu îmi căutam noaptea saliva
copulativă
germinativă.
Pentru că era roditor
corpul tău a primit înăuntru
tot ce e străin de lume
până când arșița a mocnit
iar lama strălucitoare a chirurgului a măsurat
excizat.
Plinul tău s-a făcut un loc gol
un gol plin cu aer
unde mă pot retrage în tihnă
să respir
să dorm pe o aripă
înăuntrul tău.
Asta e singurul loc în care mă pot adăposti
când Dumnezeu compune psalmi pentru noi.
Orașul
Orașul înflorește coviltire
din iedere verzi
otrăvitoare.
Ne ținem unul pe altul în Cloud
de un anotimp
ne dăm block și ignore
până ne refacem
sub formă de oglinzi doritoare.
Acum plutim cristici și adânci
spre arterele înfundate ale inimii
dezlegați de păcate.
Câte străzi din București ai căra o cruce?
Dublă intensitate
El mi-a limpezit oasele până la dizolvare
mă ardea și mă adia
tocmai când nu mai știam la ce lună să strig
în ce păr negru împădurit
să-mi ascund apa cutremurată.
Cu șira spinărilor puteam trage în lume
precum arcașii
cu puntea dintre buze am hrănit accelerările inimii
stabilizându-ne focul și apa.
Nu cunoscusem pe nimeni ca el
să muște din carnea timpului până la sânge
cu aripile ascuțite de așteptare.
Dă-mi voie să cad în tine a doua oară
și jonglează cu focul meu interior.
