Ioana Iuna Șerban (n. 1990) este curator, poetă și doctor în Filologie cu o teză despre nou în arta și cultura contemporană, în relație text-imagine, doctorat obținut la CESI/Centrul de Excelență în Studiul Imaginii. Lucrează la MARe/Muzeul de Artă Recentă. A participat cu texte critice în mai multe cataloage de artă și a tradus din română în engleză cataloage și cărți de artă. În 2021, la editura Vellant, i-a apărut al doilea volum de poezie – Un viitor care se potrivește trecutului – volum însoțit de reproduceri după lucrări de Anca Mureșan. În 2022, la Gala Tinerilor Scriitori, volumul a primit o nominalizare pentru Tânărul Poet al Anului.
Photo credits: Cătălina Flămînzeanu
Girl meets art institution (I)
Fată întâlnește instituție de artă
românească, est-europeană, globală.
Fată locală, crescută în cartier de blocuri în orășelul de pe Dunăre
visând la gloria fostului porto-franco cu birje și lupanare.
Ea spune că are planuri și visuri
în somn adesea vede potopul amenințând la orizont
liniștea fragilă pe care ea a construit-o ani de-a rândul
agățare de – niciodată plonjare în.
Fată luptătoare îi privește pe cei care militează
și spune că nu are nevoie să militeze
asistă la performance-uri care vor să-i inducă o stare
și spune că ea deja are o stare.
Se retrage-n cochilie să aducă ultimele retușuri
înșiruirii de obiecte vechi și poze de familie care o stabilizează
răsuflând sacadat amână să cunoască eliberarea.
Instituție de artă, oglindită în râul cu șalupioare duminicale,
unde fetele ca ea iau cafeaua singure
arta abstractă le-a făcut să-și redefinească singurătatea
sărăcia și mizeria ca zeițe alungate din cauza morții artiștilor
celebrate și invocate la începutul secolului trecut
apoi fetele ca ea se serbează cu un pahar de prosecco
ultima unitate indivizibilă a momentului
pe care alte fete-l împart cu altcineva.
Instituție de artă văzând fete ca ea, expunând fete ca ea,
tranșând povești nedrepte dar nu și incidența lor,
de fapt senzualitatea unui timp mort
o adăpostește pe această fată cu diplome
ca fiind doar o fată încremenită pe o bancă
în fața video-ului prin care se uită-n gol
cu plasturele de la gleznă dezlipit de pe rana care o mănâncă
atotștiutoare a unor experiențe pe care nu le-a cunoscut
în gât cu dorințe pe care le-a recitat până la aplatizare
unor persoane nepotrivite
ea poate mânca cu poftă, poate dansa nebunește
poate iubi până la obsedarea celuilalt
estimp e o cucernică novice a fricii
fata locală, danubiană, ambidextră doar când fumează,
din orășelul port mort
unde obiectele din jur sunt doar obiecte din jur
singurul loc unde-ar fi ele expuse e pe-un raft în mall
și poate în apele potopului care amenință să se umfle la orizont
care într-o zi vor mătura tot și-i vor lega pe toți
dacă nici acela nu va activa chakra eliberării
măcar va lumina virtuțile
pentru care oamenii locului atât de mult își doresc
să fie amintiți.
Acel potop îi va aparține ei.
