Ioana Pârvulescu predă literatură română modernă la Facultatea de Litere din Bucureşti. A fost timp de 18 ani redactor la România literară, unde a scris săptămânal. La Editura Humanitas a iniţiat şi coordonat colecţia „Cartea de pe noptieră“. În 2013 a obţinut Premiul Uniunii Europene pentru literatură.
SCRIERI: Lenevind într-un ochi (1990), Alfabetul doamnelor (1999), Prejudecăţi literare (1999), Întoarcere în Bucureştiul interbelic (2003, reed. 2007, 2018), În intimitatea secolului 19 (2005, reed. 2007, 2013), În Ţara Miticilor (2007, reed. 2008), Întoarcere în secolul 21 (2009, reed. 2018), Viaţa începe vineri (2009, reed. 2013, 2018), Cartea întrebărilor (2010), Lumea ca ziar. A patra putere: Caragiale (2011), Viitorul începe luni (2012), Cum continuă povestea (2014), Inocenţii (2016), Prevestirea (2020), Alfabetul doamnelor (2021), Invizibilii (carte pentru copii, 2022), Aurul pisicii (2024).
TRADUCERI: Angelus Silesius, Călătorul heruvimic / Cherubinischer Wandersmann (ediţie bilingvă 1999 şi 2007), Maurice Nadeau, Să fie binecuvântaţi (2002), Laurent Seksik, Consultaţia (2007), Rainer Maria Rilke, Îngerul păzitor (2007), Milan Kundera, Sărbătoarea neînsemnătăţii (2014).
ANTOLOGII: De ce te iubesc. Paradoxurile iubirii în poezia lumii (2006), Intelectuali la cratiţă. Amintiri culinare şi 50 de reţete (2012), Şi eu am trăit în comunism (2015, reed. 2018). (bio preluată de aici)
Foto Ioana Pârvulescu: ©Mihai Benea
Poemele sunt preluate din volumul Cum continuă povestea, apărut în 2014 la Editura Humanitas.
(Drumul cu plopi)
Un drum cu plopi
un desen în perspectivă.
Un punctuleț un punct abia
vine pe drum crește invizibil în burta mamei în mâna vieții
văzând cu ochii crește mult mai încet insesizabil stă pe loc
e adult
cu alt adult de mână
în mâna morții
scade încet
se îndepărtează repede
pe drumul cu plopi în perspectivă
merge înapoi e un punct
apoi nu se mai vede.
Amintirea lui crește stă pe loc scade
îmbătrânește
e un punct un punctuleț
nu se mai vede.
(Super(wo)man)
Să învelești ziua care urmează
într-o rugăciune
fie ea și simplă
la mulți ani să fim sănătoși bună ziua
să aperi ziua subțire de ce i s-ar putea întâmpla rău
să nu se rupă
să nu se lovească să nu lovească să nu te lovească.
Să te învelești într-o rugăciune
fie și simplă ca bună ziua
ca-ntr-un costum de super(wo)man.
Să te ascunzi într-o rugăciune ca-ntr-un buncăr.
Să te ascunzi într-o carte ca-ntr-o rugăciune
să te ascunzi într-o dragoste fie ea și sfârșită
fie ea și neîncepută
ca-ntr-o carte
ca-ntr-o rugăciune.
(Dialog cu El)
Doamne o clipă Doamne
să-ntreb mi-e și frică:
cum continuă povestea?
Se termină cu bine totul?
Doar știi Doamne
(dacă nu Tu – cine?)
că-mi plac viețile cărțile
că-mi plac cărțile viețile cu happy-end.
Și Domnul a răspuns ceva liniștit
ceva ce iar și nici acum
n-am deslușit.
