Librăria Humanitas de la Cișmigiu a fost aseară gazda lansării romanului „Sonata Gustav”, de Rose Tremain, recent apărut la Editura Humanitas Fiction în colecția „Raftul Denisei”, care este coordonată de scriitoarea Denisa Comănescu. Traducerea este semnată de Veronica D. Niculescu.

Invitat special pentru această „lansare muzicală” a fost maestrul Dan Grigore. Lângă moderatoarea evenimentului, Denisa Comănescu, au luat loc scriitorii și jurnaliștii culturali Cristian Pătrășconiu și Ioana Bâldea Constantinescu, criticul literar Simona Preda, precum și actrița Eliza Păuna, care la finalul lansării a citit un fragment din carte.

Iată ce spune celebrul Salman Rushdie despre romanul scriitoarei britanice Rose Tremain:

„Sonata Gustav e un roman de o frumusețe extraordinară, dureroasă, o poveste despre o iubire profundă, în antiteză cu atâtea relații eșuate, și despre conflictul dintre pasiune și stăpânirea de sine. Rose Tremain este unul dintre cei mai buni scriitori britanici, iar acest roman strălucit merită să ajungă la câți mai mulți cititori.”

Judecând după numărul celor care au luat loc aseară în spațiul de lansări al Librăriei Humanitas de la Cișmigiu, acest roman lăudat de Salman Rushdie nu a stârnit cine știe ce interes. Așa cum spuneam însă într-un material anterior, calitatea invitaților a suplinit absența publicului, iar cei care au lipsit aseară la eveniment nu știu încă ce au pierdut. Nu-i nimic, vor afla în cele ce urmează.

Înainte de a da cuvântul invitaților, salut și eu revenirea directorului general al Editurii Humanitas, Denisa Comănescu, în rolul consacrat de moderatoare a acestor foarte plăcute întâlniri cu literatura de bună calitate.

Denisa Comănescu

Denisa Comănescu

„Rose Tremain este una dintre cele mai importante voci ale literaturii britanice contemporane. Este într-adevăr o capodoperă această carte. Este o carte cu multă muzică în ea, cu mult Beethoven. Rose Tremain este prozatoare, autor dramatic și eseistă.

A publicat peste zece romane și a luat cele mai mari premii britanice. Este și autoare de proză scurtă, având publicate opt volume de nuvele. „Sonata Gustav” a apărut în 2016. Imediat a devenit bestseller Sunday Times și a fost în topul acestei publicații pentru multe săptămâni.

Despre acest roman au scris cei mai importanți scriitori contemporani. Salman Rushdie a scris o cronică extraordinară. Ian McEwan, care este atât de elitist, a scris la rândul lui despre romanul „Sonata Gustav” că este o carte magnifică, cu un ambitus uluitor.

În Der Spiegel a fost unul dintre bestseller-urile anului 2017 și în alte peste 30 de țări. Sperăm să fie și în România, mai ales că traducerea i-o datorăm unei scriitoare, unei traducătoare de mare anvergură, Veronica D. Niculescu, cea care ne-a dat un Nabokov uluitor. Mâna ei de traducătoare se vede extraordinar în acest roman, mai ales că este un roman de o mare muzicalitate.”

Simona Preda

„Această carte se susține în primul și-n primul rând prin complexitatea personajelor, dincolo de dramă, dincolo de alegeri, dincolo de predestinare și de chestiunea apriorică a alegerilor în fața destinului.

Din punctul meu de vedere există trei planuri majore ale cărții. În primul rând avem un context social și politic în care se desfășoară această poveste. Este vorba despre spațiul din timpul celui de-al doilea război mondial, un spațiu complex, în contextul căruia evreii au o situație dramatică.

Acțiunea romanului se petrece în Elveția, care are ceea ce se numește neutralitate, iar conceptul de neutralitate trece dincolo de ceea ce unul dintre personajele romanului vrea să spună, și anume că suntem ca o nucă de cocos.

Elveția nu este doar o idee, nu este doar cabane, aer, ceasuri și bănci, ci mai mult decât atât. Este ceva care încearcă să reziste, să supraviețuiască și să fie neutră, să-și păstreze autoritatea și să se stăpânească. Acest context este, politic vorbind, cadrul pe care se susține acțiunea mai departe.

Al doilea nivel al poveștii este cel legat de interacțiunea umană: un orășel liniștit, în care se desfășoară acțiunea, relațiile dintre protagoniștii acestei cărți. Este un mediu complex și în același timp un microcosm în care lucrurile par să se desfășoare după o ordine stabilită dinainte.

Al treilea plan al cărții este planul de profunzime, planul mai subtil care trece dincolo de celelalte două, dar este tolerat de ele: relația, drama dintre protagoniști.”

Ioana Bâldea Constantinescu

Ioana Bâldea Constantinescu

„Recunosc că atunci când am dat de titlul acestei cărți mi s-a părut extraordinar de orgolios. E lucrul la care te gândești în primul rând. Te duce cu gândul la Mahler, te trezești în muzică. Și după aceea crește orgoliul acesta.

De la Mahler te duce la Thomas Mann și, mai mult, te duce în filmul lui Visconti și îți dai seama că muntele este un spațiu al revelației care sângerează exact ca un deșert. Îți dai seama că muzica, sonata, funcționează exact ca o mare.

Îți dai seama la un moment dat că, până la urmă, muzica nu e textura acestei cărți, ci arhitectura ei. Aceasta este marea mișcare a scriitoarei Rose Tremain.

Această carte are o miză morală extrem de profundă. Ce alegi până la urmă? Să fii tu însuți, să să fii „nuca de cocos”? Și, în cele din urmă, întrebarea cea mai grea, care tot apare, este: dacă alegi să fii „nuca de cocos”, neutru, ești într-adevăr protejat? Cartea e fascinantă, într-adevăr, și o recomand din toată inima.”

Cristian Pătrășconiu

„Vreau să sublinez și eu încă o dată că romanul are o traducere excepțională. Sună extraordinar, sună inclusiv muzical, foarte, foarte bine. Doamna Veronica D. Niculescu își merită toate felicitările.

Am nevoie de o idee mare și falsă în același timp, și anume ideea lecturii inocente. E o idee cam așa cum era Emil Constantinescu pentru PSD la un moment dat, un perete la care ăștia se antrenau. Eu însumi m-am întrebat dacă putem avea o lectură inocentă.

Eu zic că trebuie să ne opunem, pentru a conștientiza o temă ca atare și pentru a conștientiza răspunsul după ce ne punem de mai multe ori această întrebare, care este aproape evidentă, și anume că e o temă falsă și că în mod cert nu putem avea o lectură inocentă.

Putem avea o lectură de plăcere, voluptuoasă, care ne enervează, care ne intrigă, care provoacă bucurie sau o lectură de foarte bună calitate. Lectură pe sec, pe gol, nu cred că există. Nu cred că există lecturi inocente, pentru că spre o carte te duci cu ceva.

De la primele pagini m-am dus spre această carte cu o imensă deschidere. E o carte pe care am citit-o nu într-o zi. Se poate citi și într-o zi, dar e păcat să nu vă prelungiți timpul, pentru că e un timp realmente foarte prețios.”

Author

Scriu poezie, proză și, din când în când, despre cărțile pe care le citesc. Pasionat de istoria Bucureștiului. Reporter și fotograf de ocazie. Mă consolez cu Pink Floyd.

Write A Comment