Pauză. Am ajuns la preaplin. Nu mai alerg după nimic palpabil, toate vin de la sine înainte de a mă gândi de două ori. Am apăsat cu degetul pe un ecran și aștept să vină. Dar dacă peste o oră îmi dau seama că pot trăi și fără comanda asta? Prea târziu, pentru că m-ar obosi prea mult să citesc despre politica de retur, să completez formulare și să mă scuz prin telefoane la vânzător, la distribuitor, la firma de curierat. Nu mai am stare nici de scuze când am ajuns la preaplin.

Sunt pătruns de convingerea că am scutit timp pentru că nu mai am de ce să străbat drumul până la magazin pentru a lua ce mi-am pus în gând. Dar acei câțiva pași, cu mâinile în buzunare și cu ochii la lume, mi-ar fi oferit timp. Timp pentru reflectare, timp pentru a mă răzgândi, timp pentru a găsi ceva frumos de care să mă bucur în jurul tău.

Da, să mă bucur. Ei bine, când oftezi de preaplin, bucuriile se mărunțesc, abia dacă mai pătrund atât de adânc încât să monteze un zâmbet. M-am bucurat când am comandat, dar mă macină faptul că am realizat cât de ușor aș fi trăit fără comanda aia nenorocită.

Așa devine bucuria o temă bine exploatată azi. Și pentru că trăim în preaplin, se vinde și asta la colț de stradă, la distanță de două click-uri pe net. Faci un „shortcut” în viață și înlocuiești reflectarea și căutarea de răspunsuri, care de multe ori rezidă chiar în spasme fizice, cu apăsarea pe sticla telefonului la icoana „programări” de la o firmă de dezvoltare personală.

Și dacă nu ai timp, te poate consilia la fel de bine și prin telefon. Plătești pentru îndopare cu idei, nu contează ale cui, pentru că simți că funcționează. Cât de ușor funcționează lumea, omul, mai ales când te îndepărtezi de măruntaiele lor și le privești puțin peste definiția termenilor propriu-ziși.

Și nu ne mai rămâne decât să așteptăm ca viața să mai tragă de câteva ori frâna de mână și să ne oprească forțat asupra unor aspecte care se regăseau într-o formă abstractă pe marginea calendarului raționalului și pentru care nu aveam stimuli antrenați.

Cu toate astea, de ce nu este simplu să trăim cu de toate? Ce facem, domnilor, cu timpul ăla pe care îl tot economisim în lumea preaplinului?

Patreon - O mie de semne

Write A Comment

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.