Alexandru Ovidiu Vintilă (n. 26 septembrie 1977, Suceava) este poet şi eseist. Doctor în istorie. Membru al Uniunii Scriitorilor din România, Filiala Iaşi şi preşedinte al Societăţii Scriitorilor Bucovineni. Redactor-şef al revistei „Bucovina literară” şi membru în colegiile redacţionale ale publicaţiilor „Glasul Bucovinei” (Cernăuţi) şi „Scriptum” a Bibliotecii Bucovinei „I.G. Sbiera” din Suceava.
Până în prezent a publicat următoarele cărţi: caricatura de cretă, Bucureşti, Editura Cartea Românească, 2003 (apărută în 2004, Premiul Editurii Cartea Românească la Festivalul–Concurs de poezie „Porni Luceafărul…”, Botoşani, 2002; Premiul pentru debut al Societăţii Scriitorilor Bucovineni, 2004; nominalizat la Premiul pentru debut în poezie al filialei ieşene a Uniunii Scriitorilor din România, 2004); miezonoptice. tradiţia rupturii, Iaşi, Editura Timpul, 2008 (Premiul Fundaţiei Culturale a Bucovinei, secţiunea poezie, 2009; un grupaj de poeme din acest volum a obţinut Premiul I în cadrul Concursului „Natale Oggi”, organizat de „Poesia Attiva”, Torino, decembrie 2008); cartea lui koch, Timişoara, Editura Brumar, 2009 (Premiul Societăţii Scriitorilor Bucovineni, secţiunea poezie, 2010). La Editura Timpul din Iaşi, în 2011, a publicat viaţa preschimbată, un grupaj de versuri din această carte a obţinut Premiul pentru poezie Octavian Goga, Ciucea – Cluj-Napoca, 2010, precum şi Premiul Editurii Dagan, Paris, 2011. De asemenea, autorului i-a mai apărut la Editura Tracus Arte din Bucureşti, în 2011, un volum de eseistică intitulat Demersul dialogic. Semne ale unei experienţe a înţelegerii (Premiul Societăţii Scriitorilor Bucovineni, secţiunea publicistică, 2012). Pe lângă acestea, a mai publicat tomul Traian Brăileanu. Întruchipările raţiunii. Fapte, idei, teritorii ale realităţii din interbelicul bucovinean, Bucureşti, Editura Paideia, 2012 (Premiul Restitutio al Uniunii Scriitorilor din România, filiala Iaşi şi Premiul Societăţii Scriitorilor Bucovineni, ambele în anul 2013), precum şi monografia (teză de doctorat la origine) Traian Brăileanu. Dialectica unei istorii personale, Bucureşti, Editura Tracus Arte, 2013 (Premiul pentru studii interdisciplinare al Societății Scriitorilor Bucovineni și Premiul pentru studiu de istorie al Fundației Culturale a Bucovinei, ambele în 2014). La editura bucureşteană Karth, un imprint Herg Benet, a publicat, în 2014, volumul de poezie intitulat obiecte psihice. În 2017, i-a apărut la Editura Eikon o carte de eseistică, Poetici ale sinelui. Faptul-de-a-fi-în-modul-cel-mai-propriu (Premiul pentru eseu, istorie și critică literară al Uniunii Scriitorilor din România, Filiala Iași, 2018). În anul 2017 primește Premiul pentru critică literară al revistei „Convorbiri literare”. La finele anului 2019, la Editura Charmides, i se va tipări volumul de poezie, Transparența unui popor de foci (Premiul Nicolae Labiș al Uniunii Scriitorilor din România, Filiala Iași și Premiul pentru poezie al revistei Ateneu, ambele în 2020). În 2021, la Editura Charmides publică volumul de poezie intitulat Insectele imperiului [câte ceva despre orbirea șamanilor].
***
și mai era de jur-împrejur și
noapte de noapte tristețea
vertiginoasă cât bobul de grâu
o ființă bizară tăcea
precis rostea câte o literă abruptă
confecționa corăbioare de hârtie și stătea
pur și simplu pe o uriașă sofa. Sunt păsări
care cuibăresc în habitate industriale: pescăruși cu
picioarele galbene cormorani coțofene pica pica etc.
Aliniate perfect îți sunt căile, Doamne!
o singură dată mi-ai vorbit în vis
vocea Ta povestea întocmai cum Oskar
ne-a descris clipa cea repede în care un pahar
a alunecat de pe marginea scaunului.
În limba română realitatea e neschimbată
confuză. Nebunia și frica
sunt stări imobile. O serie de amintiri nefaste
antropofage. Timpul și sângele curg direct proporțional
până totul se termină. Sunt întrebări mai ușoare
care ne bifurcă rațiunea văzul ochilor din inimă
umbra și soarele dinafară.
Și după mulțimea îndurărilor Tale
mare încă ți-e mila
Duhul Tău
ne va smeri
și noi ne vom nevoi
în viața vieților
noastre.
Curând
va veni
dimineața
artificială
ca
lumina
electrică
te vei ridica
să prepari cafeaua
după rețeta obișnuită
cu gesturile cele mai naturale din lume.
Vom pleca alături de îngerii noștri fără nume
cu tramvaiul
și ne vom
frământa
silabisind
în minte
cuvinte
altele
sunt ani de atunci
și eu am văzut apele mării
refluxul și fluxul
odată
odată
am fost
obosit
foarte obosit
și vorbele îmi erau limpezi
foarte limpezi
am înghițit în sec și am mers mai departe
atât de coerent
Doamne
pe zăpada murdară
în vreme ce oameni mor împăcați
se duc
într-o lume
poate
mai bună?
