Olivia Călin revine pe O Mie de Semne cu câteva texte solide și convingătoare, care îmi întăresc încă o dată încrederea că am ales bine când am publicat-o pe site-ul nostru. Sunt poeme care provoacă o insidioasă stare de tristețe și abandon, de revoltă mută și abulie impenitentă. Ies la suprafață din aceste poeme emoții autentice.

Olivia a absolvit Colegiul Național „Petru Rareș” din Piatra Neamț și în prezent este studentă la Facultatea de Studii Europene Cluj-Napoca. A mai publicat poeme în revistele Literomania, Euphorion, Parnas XXI și Monitorul de Poezie.

1. focus. dărmănești

în spatele blocului e o femeie de 40 de ani care arată la fel. mereu se dă în leagănul care
a fost distrus și refăcut de mai multe ori decât
aș putea să număr
mă gândesc dacă așa își retrăiește copilăria
care a fost probabil spulberată de vreo mașină
sau băgată sub o masă acoperită cu mușamaua aia urâtă

mai țin minte întrebarea aia tâmpită
¿ce vrei să te faci când o să fii mare
mereu ne gândeam la scenariile astea când stăteam
pe țeava de gaz
mergeam pe ea ca mâțele. nici nu știam că

dacă ne-am arunca suficient de puternic pe ea
am fi dărâmat tot dărmăneștiul
cu toate babele care merg în cârje
cu toate animalele care mor de foame
cu troița la care bunic-mea mă obliga să pun bănuți și să mă rog până n-am mai vrut să mă rog niciodată
cu toate amintirile pe care urma să mi le aștern pe drumul
de la troiță la blocul meu

mulți oameni au făcut cu mine drumul ăsta. pe mulți nici nu mai vreau să-i văd

apocalipsa unei țevi de gaz lăsate în aer liber este un gând care pulsează permanent. niciodată nu știi cum
cartierul copilăriei poate dispărea. suntem oameni
mici&proști&atât de neînsemnați încât
putem muri într-o secundă
cu toate amintirile noastre: de la înșelat
la durere
la bucuria scrijelită pe pereții caselor
și înapoi la durere
care persistă în crăpăturile din asfalt

m-aș da și eu în leagăn uneori. poate ar fi terapeutic
și aș sta de vorbă cu femeia de 40 de ani
despre felul în care viața ne-a promis atât de multe încât am visat cu ochii deschiși în nisipul parcului din dărmănești

2. piatra neamț mon amour

în luminile nopții luminile farurilor
luminile ambulanțelor

plouă. stăm în temple și bem aperol spritz suntem cineva acum
discutăm politică. am crescut & devenim plictisitori
ca adulții

orașul e în moarte clinică. oamenii se uită cu ochi triști la ultima lor bere de pe masă
plătită din ajutorul social

și așa se moare de tristețe & alcool în piatra neamț mon amour

unde urlă oamenii pe străzi de singurătate & nebunie clinică de depresie de facturi de oameni care se înșeală și totuși rămân împreună de bătrâni de copii plecați în străinătate
de rusia & de altele

piatra neamț mon amour//te iubesc până când o să-mi dau o ultimă și turmentată respirație
pe marginea unei străzi

3. am auzit povestea asta de câteva ori

/știi nimic nu se întâmplă fără un motiv afară nu plouă fără un motiv nenorocirile astea se întâmplă pentru că nu crezi în dumnezeu olivia nu-ți lipești genunchii de piept cerându-ți iertare. repetă

roagă-te/ penitență târzie cu palmele lipite de perete & de pieptul meu păcătos

automat eu am provocat multe ploi în orașul tău. poate și ceața aia care ți se așternea pe gene dimineața devreme când deschideai geamul să fumezi o țigară înainte de cursuri. fără țigări simt că nu rezist nici eu trebuie să inspir ceva mai mult decât aerul & mai puțin decât fumul gros al unei fabrici sau gazul de la un aragaz lăsat deschis prea mult timp

poeziile mele nu sunt sinucigașe atunci când îmi trec degetele prin barba ta și te scarpin. îmi plimb un deget pe obrazul tău & văd cum se formează cute în jurul buzelor. zâmbești și cu gura și cu ochii la mine ca un copil

și mă simt de parcă fericirea e un porumbel care a venit la geam dimineața & mi-a mâncat din palmă

să mă ierți dacă am provocat atâtea ploi în trecut. dacă îmi bate inima acum prea repede suntem siguri că în câteva săptămâni
vor fi ploi torențiale în dărmănești. iar bunica mea va da vina pe femeile care fac avort sau pe alcoolici

nimic nu se întâmplă fără un motiv –

Patreon - O mie de semne
Author

Scriu poezie, proză și, din când în când, despre cărțile pe care le citesc. Pasionat de istoria Bucureștiului. Reporter și fotograf de ocazie. Mă consolez cu Pink Floyd.

Write A Comment

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.