Diana Iepure (n. 1970, Chișinău) a absolvit Facultatea de Istorie din cadrul Universității de Stat din Chișinău. A publicat volumele de poezie „Liliuța”  (2004) și „O sută cincizeci de mii la peluze” (2011). A tradus din limba rusă cărți de Boris Akunin, Alexei Salnikov și Serghei Timofeev, precum și două antologii din clasici ai literaturii ruse: „Iarnă rusească” (2013), „Pagini alese din literatura rusă a secolului XIX” (2017). Poemul este preluat din cel mai recent volum, „În rest, viața e frumoasă”, apărut în 2021 la Casa de Editură Max Blecher.

„Noua carte a Dianei Iepure e ca un diascop. Pe ecranul afectiv al memoriei sunt proiectate imagini — când mai opace, când mai luminoase — ce reconstituie spații, ambianțe, experiențe care definesc starea de fericire deplină. Este, totodată, o poezie a olfacțiilor („mirosurile sunt pentru mine alfa și omega, beta și gama, pi pe doi și radical din paișpe”), a bucătăriilor de vară (mai puțin șăgalnică decât la Emil Brumaru, dar cu o intensitate emotivă la fel de mare), a drumului dinspre casă („pe jumătate eliberare/ pe jumătate durere”), a ruperii și înstrăinării (de Patria borcanelor, dar și de „orașul acesta/ încins, necăjit, nespălat”). Diana Iepure știe să dozeze sentimentalul și ironia potolitoare, gravul și ludicul, lirismul și anecdoticul, toate acestea îmbinându-se — precum se împletesc, printr-o ingenioasă manevră grafică, poemele trăirilor cu cele ale ritualurilor — pentru a strânge la un loc voci, bucurii și temeri, ipostaze și vârste ale unui personaj intrat în sinuosul joc de-a prinde clipa.” Lucia Țurcanu

„La zece ani de la a doua ei carte, ce impunea un biografism atenuat și autoironic, mai curând stenic și nu în puține rânduri șarmant, îndepărtându-se de variantele hardcore-confesive ale multora dintre cei și cele de după 2000, Diana Iepure publică În rest, viața e frumoasă, volum care îi consolidează discursul și temele printre autorii generației de mijloc de azi. Dacă ar fi doar suflul și sufletul basa ce se dezvăluie în prima jumătate a cărții, Patria borcanelor, și tot ar fi de ajuns — însă partea secundă completează profilul unei poete care nu se încurcă nici cu autoiluzionări, nici cu ingenuități călduțe sau contrafăcute, și care a asimilat din poezia mai veche și mai nouă (de la Nora Iuga până la cei mai tineri poeți ai acestor ani) tot ce i se potrivea formulei sale interioare, acum și cu unele nuanțe noi, ce scot la iveală o conștiință socială percutantă și credibilă: „acestei lumi de oropsiți/ îi lipsește solidaritatea/ solidaritatea angajaților/ atunci când unul lucrează pentru trei concediați/ solidaritatea țărilor mici în fața marilor imperii/ solidaritatea oamenilor iubiți/ mereu asediați de cei neiubiți/ gata oricând să le înșface jumătatea”.” Claudiu Komartin

o lume care se duce
și când spui se duce o lume înțelegi doar dacă
ai simțit pe pielea ta cum se surpă
încet sau poate chiar într-un ritm destul de alert
și pustietatea se instalează ca o moarte subită
pe străduțele înguste cu ziduri de piatră
în curțile părăsite
deasupra copacilor fructiferi necurățați de multă vreme
moartea se instalează și în cuptoarele în care
încă s-au mai păstrat lemne puse la uscat pentru
            următorul copt
și când ții minte cum altădată mergeai sâmbătă seara
pe amurgite
pe cărări șerpuite
și ba dintr-o curte, ba din alta
venea câte un miros de plăcinte
de pâine proaspătă, un miros de viață, căci pâinea
            a însemnat mereu aici viață, și căldură, și
            continuitate
acum această lume rurală de care am visat mereu să scap
se duce, se destramă, ca pulovărele vechi, ca cenușa
            în vânt.
și nu-i pot învinui pe cei care n-au rămas,
cum nu am rămas nici eu.
pentru unii plecarea a însemnat chin și durere
pentru alții progres și civilizație,
dar totuși, lumea asta, așa mi-ar plăcea să-o găsesc
           la locul ei,
să știu că e acolo

În dimineața în care m-am cununat, Cătălina își tot punea pe cap ghirlantul meu crem cu trandafirași. Că doar nu în fiecare zi ți se mărită mama.

Doar dacă ți-a plăcut acest articol:
Sprijină și tu jurnalismul cultural independent donând orice sumă aici:
https://www.patreon.com/omiedesemne sau direct în contul RO98INGB0000999909778881 (RON) deschis la ING pe numele Gheorghe Deaconu.

Foto credits: Artur Cojocaru, de aici: https://www.facebook.com/photo/?fbid=2000132890151547&set=pob.100000486578132

Patreon - O mie de semne
Author

Scriu poezie, proză și, din când în când, despre cărțile pe care le citesc. Pasionat de istoria Bucureștiului. Reporter și fotograf de ocazie. Mă consolez cu Pink Floyd.

Write A Comment

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.