Gheorghi Gospodinov (n. 7 ianuarie 1968, Iambol) este poet, prozator, dramaturg și scenarist, cel mai cunoscut scriitor bulgar al ultimului sfert de secol. A publicat volume de poezie premiate, care l-au impus ca pe principalul reprezentant al liricii bulgare de după căderea comunismului: Лапидариум (Lapidarium, 1992), Чeрешата на един народ (Cireșul unui popor, 1996), Писма до Гаустин (Scrisori către Gaustin, 2003), antologia Балади и разпади (Balade și descompuneri, 2007) și Там, където не сме (Acolo unde nu suntem, 2016). A mai publicat un volum de povestiri și două romane. Естествен роман (Un roman natural, 1999), apărut și în traducere românească la editura Cartier din Chișinău în 2011, i-a adus faima internațională, fiind tradus în peste douăzeci de limbi. De asemenea, Физика на тъгата (Fizica tristeții, 2011) a fost un eveniment în Bulgaria și nu numai, cartea fiind transpusă în ultimii ani în engleză, franceză, germană, italiană, neerlandeză, sârbă, slovenă și daneză.
„Deși nu pot pretinde că aș fi vreo autoritate în ceea ce privește poezia contemporană scrisă în Bulgaria, am avut mai multe ocazii în ultimii zece ani, de când am fost invitat prima oară în casa vecinului meu de la sud, să intru în contact cu discursuri și personalități poetice de primă mână și mi-am dorit să pot ajunge să alcătuiesc o hartă cât de cât lizibilă a peisajului proxim. Astfel, știu că nu greșesc dacă spun că Gheorghi Gospodinov este cel mai stimat scriitor bulgar de azi și că a avut în vremurile recente o influență majoră în literatura țării sale, comparabilă probabil doar cu cea exercitată la noi, dintre optzeciști, de Mircea Cărtărescu, iar dintre nouăzeciști, de Cristian Popescu și, poate, până nu demult de către Ioan Es. Pop.
Prin volumele sale de poezie, prinse acum într-o antologie solidă și concentrată în românește, apoi prin romanele pe care le-a publicat, cunoscute pe plan mondial, Gospodinov a avut un aport remarcabil la emanciparea literaturii bulgare, intrate odată cu poeți ca el, Ani Ilkov, Vladimir Levcev, Kristin Dimitrova, Mirela Ivanova sau Ivan Hristov, într-o nouă vârstă. Cititorul român are în față acum o mostră convingătoare a postmodernismului bulgăresc de vârf – poezie confesivă, biografistă, tranzitivă, în care se regăsesc însă și lucruri care fac apel la modalități lirice ce țin de o sensibilitate anume, tipică, din câte îmi pot da seama, unei tradiții literare bulgărești destul de diferite de a noastră.
Cu traducerea poeziei lui Gheorghi Gospodinov, seria începută cu sprijinul Traduki acum trei ani (când Casa de Editură Max Blecher a publicat Bdin, urmat de Poeme americane a lui Ivan Hristov) începe să prindă contur — ne dorim ca ea să continue în viitorul apropiat cu traducerea uneia dintre cele mai puternice poete din Bulgaria, Nadejda Radulova, pentru a înțelege cât mai mult din literatura vecină și pentru a vedea în ce măsură ne asemănăm — și mai cu seamă unde ne despărțim.” Claudiu Komartin
Poemul de mai jos este preluat in volumul „Înainte să inventez căderea”, apărut în 2019 la Casa de Editură Max Blecher, Hors collection, traducere în limba română de Claudiu Komartin și Lora Nenkovska.
Hey Jude, 7`09”
E cel mai lung slow compus vreodată, și dacă nu
reușești să cucerești o femeie cât ține melodia asta,
ești cel mai mare ratat din Univers.
Gaustin, clasa a VI-a C
E cea mai lungă piesă compusă vreodată,
ține fix 7`09”.
7 minute și 9 secunde,
mâinile tale electrizate
de mohairul pulovărului ei.
7 minute și 9 secunde,
pentru cea mai sexy poveste trăită.
7 minute și 9 secunde,
ești amețit,
e greu de crezut,
dar te învârți întruna,
e greu de crezut și totuși ea se mișcă
în ritm cu tine,
da, chiar se învârte în jurul tău.
7 minute și 9 secunde.
Niciodată,
dar niciodată
(deși tu încă nu știi asta)
nu vei mai fi îndrăgostit
de o femeie
pentru atât de mult timp.
