Andrei-Codrin Bucur mi-a trimis de fapt două grupaje de versuri (celălalt numit „Mortua est”), însă am ales deocamdată, din rațiuni subiective, „Psalmi”, cu promisiunea, evident, că voi publica, la un interval rezonabil de timp, și poemele lăsate acum în urmă. Așa cum v-am obișnuit, iată și câteva date biografice:

Andrei-Codrin Bucur s-a născut la Bacău, dar locuiește în Arad. A studiat Artele Plastice, Sportul și Teologia. A publicat în diverse reviste și platforme literare online, printre care 13 Plus, Egophobia și Literomania. În 2019 a făcut parte din colectivul autorilor volumului de povestiri Nume de cod: Flash fiction. Antologie Literomania de proză scurtă, apărut la editura Paralela 45.”

Am ales pentru poza de fundal (în lipsa celei personale, de negăsit nici măcar pe contul de facebook, mă refer la una care poate fi folosită pe site), din rațiuni evidente, coperta volumului de povestiri Nume de cod: Flash fiction. Antologie Literomania de proză scurtă, apărut la editura Paralela 45.

Psalmi

(1)

Ia aminte suflete al meu la aceste slove
Pleacă-ți urechea la sunetul pixului:

Vara a trecut iarna este lungă
Nimănui din familia mea nu-i place să spele vasele
Poate că la tine lucrurile stau altfel

Eu tot le zic să toarne apă peste ele
Să cumpere din timp detergent
Sau măcar să m-anunțe c-o oră-nainte
Că merg eu
Și aduc și rest

Copacii sunt la locul lor. Semafoarele la fel
Borne cardiace pentru generațiile viitoare
Mașinile își croiesc drum. Se întorc camioane
Copiii cresc într-un raion de dulciuri
Tu cauți soluții de curățat oale și ulcele

Două rafturi mai jos lângă CITIȚI CU ATENȚIE
Stă un Domn care – ca polițistul din intersecție
Îți face semn să treci
Ș-apoi fluieră

Credeai că-s la reducere?
Mai uită-te o dată

Întinzi mâna spre clanță
În spate vocile își continuă trăncăneala
Al naibii vifor!… A naibii umbrelă!…
Motive de ceartă cu nevasta

Fiii lui Radu trag câinele de urechi
De după colț fiii lui Flore o să-ți sperie pisica
Fiii lui Cip și-a’ lu’ Serj
Nici ei reușiți

Aprinzi lumânările. Stingi lumina
Hai toată lumea! Faceți liniște!
Suflă!

Și-n întuneric când părea că-i gata
O scânteie pierdută prin buclele păpușii ți-a zis
Că – deși ești prea bătrân pentru rahatul ăsta
Nu meriți altceva.

(2)

Suflete al meu de ce m-ai părăsit?
Gândurile mă apasă și nu mai au loc
Unde să le pun? Ce să fac cu ele?
Cel puțin cu tine știam o treabă: le aruncai într-o cutie
Și le trimiteai înapoi. Eu lingeam timbrul
Tu puneai ștampila

Imediat fac trei’ș’cinci. Ție ce-ți pasă?
Cu doar doi ani vechime mi-e greu să visez la pensie
Norocul încă nu m-a ajuns. Nici minimul pe economie
Așa c-aștept să vii ca să ne luăm zborul
Și să muncim la negru pentru cine oferă mai mult

La noapte temperatura o să scadă cu cinșpe grade
Un val polar ce n-are de lucru
Slabe șanse să-și găsească în circul nostru
Împinse de vânt capacele pubelelor din parcare
Încep s-aplaude

Nu se știe niciodată.

(3)

Cât sunt de iubite casele tale de amanet!
Acolo ne lăsăm amintirile incomode
Rufele murdare datoriile
Nefericit omul care nu poate să vină la timp

Când lupii își arătau colții
Când mi se punea sare pe rană
Când mulți voiau să mă seducă
Ele mi-au fost reazem

Ziua și noaptea

Aduceam marfa primeam bănuțul
Îmi cumpăram iluzii
P-ormă o luam de la capăt

Acum iar s-a umplut. Simt că mă-mpresoară
Autobuzul nu mai ajunge odată
Depărtează de la mine și stația următoare.

(4)

Dimineața morgă noaptea tăcere
Același șifonier aceleași haine
Îmi strâng șireturile și-o parte din mine nu mai respiră
Trântesc ușa și ies

Aflat-am dumnezeu străin. Locuiește într-o fabrică
Din untdelemnul genunchilor i-am jertfit
Cu brațele i-am adus profit
Ca stăpânirea lui să rămână-n veac
Și nimeni să nu ne-atingă

La magazinul din colț iar n-au lapte
La birt fețe noi
Iubito… salariul de-abia luni
Dumnezeu te iubește

Intru la duș – ioc apă caldă
În frigider ultima bere
Peste programe pentru babuini zapez
În căutarea mântuirii
Întoarce-te TVR Cultural!

(5)

Mai bună e-o zi lângă cel viteaz
Decât mii în anturajul prorocilor

Cică-n exil stai cu BMW-ul la scară
Aici ai doar scara

Burțile spun slava lui Dumnezeu
Iar tremurul mâinilor vestește tăria

Cât vezi cu ochii numai coji de semințe
Priviri goale și țigări
Nu mai e mult. Lupta-i pe sfârșite
Cu puțin timp în urmă dădeau lecții
Acum nimeni nu știe nimic
Sunt toți o apă și-un pământ
Dar nici alea nu-s pe gratis

Norii sunt plini. Așteaptă semnalul
Ei nu-l aud
Paharele se-nalță gurile salivează
Notei tale de plată se cuvine sfințenie barmane
Înc-un rând!

(6)

Sângele meu la rădăcina unui pom
Tu umezești pielea de pe unghiile Lui
O pilă cât Casa Poporului
Cine s-o ridice?

Și vin toți îngerii și-și întind lăbuțele
Nicicum să le satisfac cerința
Da’ cine să m-audă?

Zici că-ți merge bine. Eu tot prin abis
Se pare că a trăi nu depinde numai de tine

Am îngenunchiat și ceva a pocnit
M-am chinuit să cred pân-am văzut stele verzi
Un bărbos mi-a smuls nuca din gât
Și a potrivit-o-n perete
De ea agăț oglinda în care să privești
Când mai ai pierderi de memorie.

Patreon - O mie de semne
Author

Scriu poezie, proză și, din când în când, despre cărțile pe care le citesc. Pasionat de istoria Bucureștiului. Reporter și fotograf de ocazie. Mă consolez cu Pink Floyd.

Write A Comment

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.