Péter Demény s-a născut la 24 iulie 1972 la Cluj. Poet, prozator, traducător, blogger. Studii filologice la secţia maghiară-română a Facultăţii de Litere a Universităţii Babeş-Bolyai din Cluj (licenţă în 1995, masterat în 1997). Și-a dat doctoratul în 2014, cu o lucrare despre poezia lui Zsófia Balla. A fost redactor la Editura Kriterion, apoi, publicist comentator la cotidianul Krónika și la săptămânalul Erdélyi Riport. Mai târziu, a devenit redactor la revista literară Látó. În prezent este redactor-șef la revista Matca Literară din București.
Volume apărute în românește: Ghidul ipocriților (eseuri; Cartea Românească, 2013), Pălăvrăgeala vagabonzilor (eseu în dialog cu Doru Pop; editura Charmides, 2017), Splendidul mistreț (roman; Curtea Veche Publishing, 2020), Vârtej în reluare (roman; Curtea Veche Publishing, 2023), Scrisoare din savană, (poezie, Editura Cartier 2024).
Mașina de spălat
Dumnezeule mare, nu știu
cum faci asta cu fericirea. Uite,
eu am pornit de la locația mea, strada Alexandru
Moghioroș, bloc F, scara 1, etajul 1, apartamentul 8,
am ajuns pe Lăcătușului 9, apoi pe Calea Florești,
din Cluj la Zalău, apoi la Tg. Mureș, acum sunt la
București. Îți vei fi dat seama că
m-am mișcat puțin prea mult. Mama și tata,
două aplicații egoiste sau doar ghinioniste, care m-au
dus pe ruta care părea a lor și unde ei n-au putut să
ajungă. Eu, mic copil, m-am lăsat purtat până
la 50 de ani de ei, poate și acum tot ei
îmi spun „virează la dreapta”, doar că nu-mi
mai dau seama. Dintr-o fericire completă
face parte și lipsa obsesiilor, ce zici tu acolo
nepăsător și rece?
Nu te condamn, stai liniștit: asta ți-e
fișa postului. Uite, și eu devin tot așa,
deși pe tine nu o să te ajung niciodată. De pildă,
înjur tot mai puțin și nici pe mine nu mă
cert atâta. Simt că a trecut vremea certurilor
și cea a hărții iluziilor. Mi-ai rămas
doar tu, ca o mașină de spălat care hârâie
și te calmează enervându-te.
Cât înălbitor ar mai trebui să
ajung la destinație?
