Ana Oravițan are 21 de ani, studiază Informatică în Engleză la UVT (Timișoara). A publicat texte în antologiile Festivalului de Poezie „Gellu Naum” (edițiile 2014-2016 și 2017-2019) și în antologia „Conexiuni” a Casei de Cultură a Studenților din Sibiu în 2020. Din 2019 face parte din Cenaclub – club de literatură pe care vă invit să îl frecventați, cel puțin online. Pe lângă scris, Ana ne mărturisește că o pasionează cititul (nici nu merge altfel) și arta în general, iar, la polul oarecum opus, cu accent pe „oarecum”, îi plac sportul și tehnologia.
Pentru că îmi sînt simpatice textele și fiindcă de ceva vreme căutam un motiv bun să o fac, am recitat și am înregistrat poeziile Anei. Le găsești ca atare și mai jos, dacă vrei să pui ochii din dotare pe ele. 🙂 Enjoy:
TM, who am I to love you?
Timișoara, dacă ar fi să te alint,
n-aș putea să îți spun Timi, știm amândoi că nu ți se potrivește.
Îți voi zice TeMe.
TeMe, nu știu dacă te iubesc fiindcă ești cine ești,
sau pentru că nu am de ales.
Cât tupeu am să îți spun chestia asta așa, pe nepusă masă,
nu e duminică la prânz, ba chiar e un poem.
Cine mă cred, drag TeMe, să scriu poezie pe băncile
tale, poate vreun boem amărât. Scheisse.
Mă plimb între bufnițe și cărți de nisip,
mă uit la biblioteci ca la statui într-un muzeu de artă
sculptori români și de poezie și de teatru,
English sculptors, deutsche Bildhauer, sculptori științifici.
îi văd urmele de daltă ale lui Chivu
e așa de naiv să cred
că m-ai lăsa la tine în atelier,
să mă joc cu șabloanele și marmura?
O, TeMe, ai grijă cu colesterolul.
Îmi place să cred că sunt o picătură din sângele tău:
când pulsul îți accelerează,
am plecat prima de la semafor;
când ai trepidații,
un bou mi-a tăiat calea.
Când merg spre casă, nu pot să aleg un drum preferat;
important e să mă conduci,
ridică frâna de mână.
Vizualizez drumul ca un impuls electric
printre nervii tăi stradali, ce-ți circulă sub piele.
N-am nevoie de GPS să-ți găsesc Destinația.
TeMe, nu știu cu ce echipă ții, și poate ar fi mai bine să rămână așa.
Of, TeMe, o întrebare mai am. Dacă mă iubești așa cum
îmi spui prin codul Morse al felinarelor pe lângă care mă plimb
seara, cu Lana în urechi,
dacă mă iubești așa cum spui, îți vine să crezi că aș putea
să las Mica Vienă pentru cea mare? Nici mie,
crezi în relații la distanță?
calvino
am vrut să șterg un nume din istoricul de căutări
dar s-a blocat pagina
și nu a dispărut de acolo
până și fb-ul îmi confirmă
din spatele unui geam binar
01110110 01101100 01100001 01100100
al fb-ului
că nu pot șterge sentimente cu un simplu x
cu un simplu esc
oricât aș vrea să-mi șterg urmele
reîncerc
într-o noapte de iarnă un vânător
împrăștie zăpadă peste tălpile lui imprimate
își îndreaptă arma spre un cerb
cum nu a mai văzut și nu o să mai vadă
dar se oprește
coarnele nu se potrivesc cu mobila de acasă
la cum îmi îngrijesc plantele, mi-e milă de copiii mei
dacă viitorii mei copii
ar fi plante
ar muri de deshidratare
ar visa în fiecare seară că s-au teleportat în deșert
dar nicio urmă de oază
în pământul sfărâmat
s-ar ofili
pentru că aș fi prea ocupată
să muncesc pentru a pune ceva pe masă (o vază de exemplu)
să îmi iau florile de la școală
să le car ghiozdanele (altfel le-ar rupe tulpina)
să le ajut la probleme cu tabla înmulțirii
să le țin corola când vomită în wc cartofi și alte îngrășăminte toxice de la mc
să le mint că moșul a mâncat toți biscuiții
să mă joc cu ele cu păpușile și mașinile
sau de-a grădinăritul
să le spun secretul albinei
să le explic cine mănâncă de fapt biscuiții de Crăciun
să aștept mesaje că sunt bine (tastează greu cu frunzele)
să se uște, să se mărunțească, să se învelească
să se aprindă spiritele și apoi
să se ude cu stropitori cu apă transformată
să le prind cu minciuna în polen
să le povestesc când mă întreabă ”cum era pe vremea ta”
să le cert că nu au grijă de niște bieți copii
blocați în ghivece
bpm
sporadica blândețe a unui felinar
intră prin sita murdară
în apartamentul cu 4 camere
două cu vedere la un câmp gol
două cu vedere la fabrica de mașini
camerele bubuie pe un ritm de bee gees
stayin’ alive e tot ce trebuie să faci
pentru a te putea bucura din plin de
aerul plin de O2 și CO2
noxe în briza della noche
cine a lăsat geamul deschis?
oriunde aș fi, cu oricine aș fi
felinarul singur strălucește din mintea mea o rază a lui
pătând peretele
cardiac
1 Comment
01110110 01101100 01100001 01100100 înseamnă VLAD în cod binar.