Ioana Toloargă este studentă la Facultatea de Litere și, în paralel, la Facultatea de Teatru și Film, secția Regie de teatru. A publicat versuri în revistele Apostrof, Mozaicul, Ante Portas și teatru în Bucovina literară.

Nu sunt schimbări semnificative în poezia Ioanei Toloargă față de precedenta prezență la rubrica Poșta redacției, atunci când spuneam că „dacă ar fi să-mi asum un rol brutal de sincer, aș zice că nu am rezonat cu poemele Ioanei, deoarece am simțit că tot acest angrenaj mistic este dus parcă prea departe, e un abuz de mărturisire și de invocație religioasă, or poezia trebuie să transgreseze zonele astea cu delicatețe și înțelegere, să nu pară că asistăm, în calitatea noastră de martori nepracticanți, la o liturghie poetică”.

Totuși, ca și atunci, îmi asum responsabilitatea postării acestor poeme deoarece, chiar dacă nu intru aproape deloc în consonanță cu modalitatea asta de exprimare poetică, cred că există un important filon în această zonă, fie că mă gândesc, de pildă, la Nichita Danilov (care are însă o gravitate frisonantă și mult mai convingătoare) sau, bunăoară, la Florin Caragiu.

Foto credit: Octavian Șaramet

tatăl tatălui meu

a murit iarna
l-au adus cu trenul acasă
l-au cărat cu sania pe zăpadă
în cimitirul din vale
pârâul era înghețat
bărbații l-au luat pe umeri din sanie
și l-au purtat peste pod

ziua lui era vara de Sânziene
când se culeg flori de vrăji
și se îngroapă ulcele cu legături de dragoste
în curțile caselor
mama lui venise de la rugă și-l născuse
de-asta îl iubeau femeile
că era vrăjit
avea ca mine o cumpănă mare în palma stângă
l-au îngropat iarna
când nu mai erau alte flori
decât a lui

să te ierte Dumnezeu că ai povestit asta
tu care nu ai cununiile legate
să nu te mai măriți
tu căreia nu ți-a deschis nimeni cartea
să nu te mai măriți
tu pe care nu te-a măturat nimeni
să nu te mai măriți
tu pe care nu te-a blestemat nimeni
să te-ngroape în rochie albă fără lumânare
să nu te plângă nimeni la groapă
să nu-ți putrezească mâna cu care l-ai atins

să te ierte Dumnezeu în fiecare vară când culegi sânziene
pentru alt bărbat decât pentru bunicul tău

tatăl mamei mele

a murit într-o zi lucrătoare
cum te-ai duce până în spatele casei
să aduni mentă crescută la umbră
nu l-a crezut nimeni așa că
nu i-au ținut lumină
l-au adus cu mașina era vară
el era frumos
ca un înecat se legăna
ca în somn ca în apă
în Dacia Oltcit
uneori mă gândesc cât de greu trebuie să fie
să fii tatăl meu pentru că există
tatăl mort și frumos al mamei mele
cât de greu va fi să fii soțul meu
pentru că va exista mereu
tatăl mort și frumos al mamei mele
îi mulțumesc lui Dumnezeu că sunt femeie
pentru că știu că este
tatăl mort și frumos al mamei mele
mă gândesc cu gelozie la el
ca la un iubit
port doliu după el de fiecare dată când
mă despart de un bărbat pe trecerea de pietoni
în lift în tramvai
când sting lumina într-o încăpere simt
cum el o părăsește încet ca aerul
cred că atunci când se roagă
Dumnezeul mamei mele seamănă puțin
cu tatăl mort și frumos
și sunt geloasă și pe Dumnezeul ei
eu nu l-am văzut niciodată
dar când o să mor vreau să semănăm
ca două picături de apă să ne confunde lumea
pe mine și pe Dumnezeul-tată al mamei mele
eu nu l-am văzut niciodată și nu știu dacă l-aș recunoaște
dar dacă o să semănăm o să mă recunoască el
o să știe că i-am făcut statuia asta
cu trupul meu cu sângele meu

selfprotection

te mângâiai singură pe umeri pe brațe
te convingeai singură că meriți hrană și apă și
un Dumnezeu personal ca peștișorul de aur inepuizabil
luna se vedea mare lângă transformator
la capătul uliței
picioarele se înfundau în noroi
trei câini hămesiți v-au încolțit
vă lătrau și ai știut că ești
clișeul perfect fata care să moară
mâncată de maidanezi
la vreo poartă străină
prietena ta i-a gonit
vezi Ioana de-asta e bine să ai
întotdeauna o piatră în mână

zece metri mai jos
fiarele se bălăceau
între plasticele din pubela răsturnată
te-ai gândit cum era să-ți sfâșie
blugii dresurile pielea până la os
cum ar fi să te găsească așa
un bărbat tânăr necăsătorit
un cap de familie cu flanelă
tatăl tău care se întoarce pe jos de la uzină
fostul tău coleg de bancă
ce carne frumoasă ce oase frumoase le-a dat
Dumnezeul lor de bărbați
să vadă în fața ochilor
asta să spună
sau să împuște maidanezii și să te acopere cu
gecile lor transpirate peste sângele cald șiroind
să le fie rușine că ești slabă și carnea ta e prea roșie
să-și acopere ochii cu scârbă
cu milă ca de un animal ucis în lanțul trofic
de alt animal
vezi Ioana de-asta e bine să ai
întotdeauna o piatră în mână

zece metri mai jos începeau
blocurile și asfaltul

iartă-mă tata

dacă nu sunt fata pe care ai pus-o
în burta mamei mele
ca pe altar ca pe cântar
iartă-mă tati sunt fiica ta
care într-o altă viață a fost mămica ta
de-asta să mă ierți că te-am făcut
ceea ce ești
că ne-am adus până aici
nu ai de ce să te învinuiești
într-o altă viață eu am fost începutul
și tu sfârșitul
dinastia asta cu sânge nespurcat decât
de la viață la viață cu șapte păcate pe cap
de locuitor pe care îmi ceri
mă implori să o duc mai departe
e o dinastie de femei
eu am început-o numai
că nu-ți amintești e și firesc
erai mic erai nenăscut în viața aceea
tăticul mic din pântecul fetiței mari
de fiecare dată când mă rog la tine de tine pentru tine
tăticul meu copilul meu știu că e vina mea
totul ar fi putut să fie altfel 
am fi avut amândoi mai mult noroc
acum e prea târziu să te nasc din nou
singurul bărbat al acestei dinastii
dar ține minte de la mine tăticule
nu e vina ta totul ar fi putut să fie altfel
dacă te nășteam cu o zi mai târziu cu o zi mai devreme
nu ajungeam aici

Doar dacă ți-a plăcut acest articol:

Sprijină și tu jurnalismul cultural independent donând orice sumă aici:
https://www.patreon.com/omiedesemne sau direct în contul RO98INGB0000999909778881 (RON) deschis la ING pe numele Gheorghe Deaconu.

Patreon - O mie de semne
Author

Scriu poezie, proză și, din când în când, despre cărțile pe care le citesc. Pasionat de istoria Bucureștiului. Reporter și fotograf de ocazie. Mă consolez cu Pink Floyd.

Write A Comment

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.