Nu era suficientă vremea asta mohorâtă, cu ploaia, cu ambuteiajele din oraș, cu nervii întinși la maximum și tot restul. A mai venit și decizia președintelui Klaus Iohannis, care a semnat decretul de revocare a procurorului-șef al DNA, Laura Codruța Kovesi.
Am judecat lucrurile la cald, așa cum presupun că a făcut-o multă lume. Scriu rândurile de față înainte ca d-na Kovesi să facă declarația de presă. Este, poate, mai bine, deoarece nu părerea domniei sale mă interesează. Mă interesează de ce a făcut asta președintele, de vreme ce mai avea la dispoziție varianta demiterii și a referendumului.
Sigur, președintele poate să invoce faptul că o decizie a CCR trebuie respectată și aplicată. Perfect de acord. Klaus Iohannis a făcut ce era obligat să facă, dar a și comis astfel o greșeală tactică: în loc să mizeze pe atașamentul electoratului care l-a votat, în cazul unui referendum de demitere, a preferat varianta soft, egoistă, cum spune CTP, alegând să nu iasă la bătaie cu toate armele pe care le mai avea. A vrut să fie sigur că va mai obține un mandat.
Acest lucru nu mi se mai pare așa sigur în momentul de față. Klaus Iohannis a aruncat la tomberon simpatia multora dintre cei care l-au votat acum patru ani. Nu înțeleg de ce a făcut un asemenea gest. Alegând să fie un președinte nejucător, a intrat în partida aia la limită, decisă la penalty-uri. Or, așa cum se știe, sunt destule riscuri acolo. Un smoc de iarbă, o pală de vânt, o insectă intrată în ochi, o înjurătură din tribună și totul se poate duce de râpă.
(foto credit: https://www.realitatea.net/presedintele-klaus-iohannis-merge-duminica-la-cluj_2154500.html)
gelu diaconu
[email protected]