Nu era suficientă vremea asta mohorâtă, cu ploaia, cu ambuteiajele din oraș, cu nervii întinși la maximum și tot restul. A mai venit și decizia președintelui Klaus Iohannis, care a semnat decretul de revocare a procurorului-șef al DNA, Laura Codruța Kovesi.

Am judecat lucrurile la cald, așa cum presupun că a făcut-o multă lume. Scriu rândurile de față înainte ca d-na Kovesi să facă declarația de presă. Este, poate, mai bine, deoarece nu părerea domniei sale mă interesează. Mă interesează de ce a făcut asta președintele, de vreme ce mai avea la dispoziție varianta demiterii și a referendumului.

Sigur, președintele poate să invoce faptul că o decizie a CCR trebuie respectată și aplicată. Perfect de acord. Klaus Iohannis a făcut ce era obligat să facă, dar a și comis astfel o greșeală tactică: în loc să mizeze pe atașamentul electoratului care l-a votat, în cazul unui referendum de demitere, a preferat varianta soft, egoistă, cum spune CTP, alegând să nu iasă la bătaie cu toate armele pe care le mai avea. A vrut să fie sigur că va mai obține un mandat.

Acest lucru nu mi se mai pare așa sigur în momentul de față. Klaus Iohannis a aruncat la tomberon simpatia multora dintre cei care l-au votat acum patru ani. Nu înțeleg de ce a făcut un asemenea gest. Alegând să fie un președinte nejucător, a intrat în partida aia la limită, decisă la penalty-uri. Or, așa cum se știe, sunt destule riscuri acolo. Un smoc de iarbă, o pală de vânt, o insectă intrată în ochi, o înjurătură din tribună și totul se poate duce de râpă.

 

(foto credit: https://www.realitatea.net/presedintele-klaus-iohannis-merge-duminica-la-cluj_2154500.html)

gelu diaconu
[email protected]

Patreon - O mie de semne
Author

Scriu poezie, proză și, din când în când, despre cărțile pe care le citesc. Pasionat de istoria Bucureștiului. Reporter și fotograf de ocazie. Mă consolez cu Pink Floyd.

Write A Comment

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.