Mărturisesc că nu știu mai nimic despre Beatrice Pleșcan, este prima oară când citesc câteva poeme scrise de ea, recomandate de Lena Chilari. Astăzi am ales să public doar unul din cele trei texte primite, celelalte având nevoie, în opinia mea, de ceva modificări & reparații.
Am găsit aici câteva date biografice despre Beatrice Pleșcan (datate 18 martie 2022): „Am 18 ani și sunt din București. Sunt genul de persoană căreia îi place să se înconjoare din toate părțile de artă. Sunt foarte pasionată de imagine de film și muzică, din acest motiv în poeme se regăsesc anumite elemente legate de teorie muzicală sau tehnică fotografică. Îmi place să scriu, prin poezie am putut face din gândurile împușcate ceva ce ar putea forma o umbră. În rest, sunt îndrăgostită de filmele din noul val francez sau de teatru și am o obsesie pentru cărțile lui Murakami.”
Trimiteți-ne recomandările voastre pe adresa [email protected] (însoțite de un scurt CV literar și o fotografie, preferabil 3-5 texte).
Război cu pioni de funingine
Nu mai au privirea în verdeață
Pădurea copilăriei
a mamelor
a țestoaselor bronzate
și amintirilor dinților sparți de trotuar
S-a veștejit
cu tot cu iedera greu de scos
Pioni de funingine
luați din familiile de rogojină
Au fost arși încet de regi
de lemn masiv
Erau oameni
Acum nu se mai pot numi
„Tu taci tu taci,
căci somnul meu e deranjat de tine”
Iar corpurile lor tăiate
de orgoliul altora
I-au transformat în cicatrici mișcătoare,
ce au șters definitiv
lumea din camera cu jucării
Morminte pustii
de care ne mândrim
mame singure
au uitat că ei au devenit flori
și îi udă în fiecare săptămână
Ei sunt cei pe care nu știm
dacă îi înțelegem sau compătimim
Mulți au ajuns băieti de zinc
fără să știe ce e libertatea.
