Lena Chilari revine pe O Mie de Semne și nu se dezminte, fiindcă poemele ei sunt la fel de puternice și au un mesaj la fel de percutant precum precedentele. Lena nu este doar o voce pierdută în oceanul de poezie contemporană, ci una dintre vocile care dau tonul. Cu modestie și tenacitate ea reușeste să recompună pe canvasul existenței o lume debilă, pierdută și parcă incapabilă să-și regăsească ritmul. Tușele poetei au forță și delicatețe. Mesajul ei este unul simplu: nu poezia (de weekend) va salva această lume, ci modul nostru de a fi în această poezie.

Lena Chilari s-a născut în 1995 în satul Pepeni, raionul Sîngerei, Republica Moldova. A absolvit Facultatea de Litere din cadrul Universității Babeș-Bolyai din Cluj. A publicat în revistele Steaua, Echinox și pe platformele literare „O Mie de Semne”, „Fabrica de poezie” și „Noise Poetry”.

A primit premiul „Regele Dimineții” în cadrul celei de-a VII-a ediții a Premiului „Alexandru Mușina” pentru debut în poezie, care este acordat de Editura Aula Magna în parteneriat cu Facultatea de Litere a Universității Transilvania din Brașov și cu Editura Tracus Arte. Ca urmare a câștigării acestui premiu i-a apărut la Editura Tracus Arte volumul de debut o cană de noviciok la bătrânețe (Editura Tracus Arte, 2020).  

să nu credem în cei ce ne spun povești cu zmei îmbătați 
la porțile marelui sistem totalitar în care trăim 
gazul să-ți fie tăiat precum limba 
în caz că nu-l plătești 
pianul de la etaj să muțească 
apoi să cadă peste tine în caz că te întrebai 
de ce s-a făcut liniște 
într-o dimineață în care tălmăcești bani din sudoarea
înțepătoare 
să deschizi ușa 
și să-ți găsești laptele stricat în cafea
să greșești și să arunci cafeaua dătătoare de viață
iar cu laptele să porți o discuție rapidă 
despre vreme și șosetele pierdute ale iubiților tăi 
masculii sunt o specie ciudată și pierdută 
de azi încolo lena 
tu ești masculul și femela ta 
să-ți mulgi lapte proaspăt din sânii tineri 
să-ți recuperezi cafeaua din coșul de gunoi 
să repari tavanul unde pianul stricat s-a transformat 
în artă contemporană peste căpățâna ta cheală 
să-ți plătești gazul nenorocit 
să devii un om bun și decent 
o armă politică 
să lași zmeii să se încâlcească în limbile 
bețive 
ale sistemelor bețive cu șosetele pierdute
e greu să fii adult în casa unde ești copil 

trăiești într-o lume unde te apucă 
de vagin în rochia neagră de la absolvire 
cumpărată de tatăl tău 
vaginul nu primește obiecte străine 
labe de vagabonzi 
degete lungi de pianist
două labii ce cuprind un ovul 
galben și îl scuipă într-un neant 
usturător 
firele electrocutate se rotesc 
în jurul sferelor transparente 
o prescripție medicală 
o lacrimă de mărgăritare 
dacă nu mai vii să ne vedem 
să nu-ți faci griji de mine 
o să-mi usuc suferința 
o să-mi deschid toate ușile 
o să-mi sun mama 
iar ea o să-mi trimită pachetul-iubire 
o să trec pe drum și n-o să mă calce 
nicio mașină 
până n-o să cad în oceanul singurătății 
din patul apartamentului vecin 
o apă de gheață îmi taie respirația
vecinul își are genele lăsate

spatele lui navalnîi din konțlagher’
anunță o perioadă dificilă
rinichii tatălui mei transportă o piatră
ce îi taie anii 
anna cea cu ochii albaștri se împie-
-dică de lucruri mărunte
profesoara ei dansează într-un film 
cu rol secundar 
poezia a devenit de weekend
în autobuzul 9
în vizită 
să începi să te bucuri de primăvară 
e un semn de maturitate 

Patreon - O mie de semne
Author

Scriu poezie, proză și, din când în când, despre cărțile pe care le citesc. Pasionat de istoria Bucureștiului. Reporter și fotograf de ocazie. Mă consolez cu Pink Floyd.

Write A Comment

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.