Ioana Toloargă este studentă în anul 3 la Facultatea de Litere și, în paralel, la Facultatea de Teatru și Film, secția Regie de teatru. A publicat versuri în revistele Apostrof, Mozaicul, Ante Portas și teatru în Bucovina literară.

Ioana este la a doua apariție pe O Mie de Semne, precedenta petrecându-se nu cu mult timp în urmă la rubrica „Poșta redacției”.

trăiești ascetic

în singurătatea caustică a casei cu naftalină
în spate bibelouri pescarul doamna cu bișon
plus imaginea ta 
de douăzeci de ani în ferestrele de la dulăpior
comoda scârțâie puțin când se așază corpul
obosită ieși din schimbul trei de la uzină
generația copiilor cu cheia de gât se prelungește
te simți un pseudopod
neimportant ne-necesar
adormi în hainele de la fabrică
în aceeași membrană iubești și urăști
o populezi cu transpirație și sebum
nimic original nu se întâmplă în tine
decât accidental privești 
infraroșu
pe dulap cele trei icoane de lângă
cutia de la microunde încălzești decongelezi garanție 2 ani
nu vei aduce pe nimeni în strâmtoarea asta
camera cu păpuși va rămâne 
virgină sub greutatea plăpumii 
sudul se strânge în jurul picioarelor patului
ca un ocean liniștit cu rechini

în sudul de unde răsare soarele

sângele găinii curge pe Jiu la vale 
în loc luminat în loc cu verdeață
o să îi facem un mormânt frumos 
se va mântui se va duce în raiul găinilor 

dacă ai avut vreodată orătănii pe care tatăl tău le tăia cu toporul 
îți amintești cum te închideai în casă ca să nu le auzi 
fâlfâitul aripilor și țipătul răzbăteau prin uși închise și perne 
singurul moment plăcut era
iarna când îți degerau mâinile 
și le băgai între măruntaiele lor 
degetele se înroșeau 
îți era frig și corpul mort te menținea în viață 

vorbesc română de când știu să vorbesc 
nu m-am străduit niciodată prea mult să învăț limbi străine 
mă simt acasă în cuvântul acasă 
și nu mă simt acasă în home sweet home 
welcome vă mai așteptăm pe la noi 
lapte în ceai tablouri deasupra șemineului 
nu mă simt acasă în maison 
nu mă simt acasă când nu știu ce mănânc 
și lumea se uită la mine cu accent 

nu m-am gândit niciodată că 
s-ar putea să nu știi ce înseamnă pitulușu 
că nu ai fost decât la înmormântări în 
limba maghiară 
Doamne Dumnezeule sfinte 
jur că nu m-am gandit niciodată la asta 
cum se spune Dumnezeu în limba maghiară 
eu chiar nu sunt rasistă numai că nu știu limbi străine 
nu mă voi simți acasă când copiii mei o să joace 
ascunsa și o să numească toată încălțările papuci 
copiii mei o să învețe engleză franceză rusă maghiară norvegiană 
o să fie cei mai globalizați eco-friendly docți 
pro-equality feminiști copii de pe terra
o să fie zile când nu o să înțeleg ce zic 
îmi va fi frică de copiii mei 
care nu au fost la nicio înmormântare 
și nu știu cuvântul Dumnezeu în nicio limbă 
mă voi închide în baie și voi vorbi singură cu perfectul simplu 
fusei aici și nimeni nu mă văzu și mă simții acasă 
frica îmi va roade limba inima va pulsa singură mai departe 
pulsul vorbește toate limbile pământului

în sud 

băieții vin 
și strigă la poartă la taică-tu că vânau 
o căprioară și au ajuns până aici
taică-tu le dă țuică de azi-toamnă ei se uită 
la tine 
la mobila din Italia adusă de unchi-tu
ți-e rușine
un bărbat ți-a zis mai demult
la o masă cu mulți oameni
că se vede că ești din Oltenia
fața mai neagră, obrajii mai plini
mai roșii
în cadă te freci cu peria
pe tot corpul
gelul de duș miroase a levănțică
și îți dă sângele de cât te-ai frecat
strat după strat
ești toată o rană
pielea arsă pe dinăuntru nu se face mai albă

Patreon - O mie de semne
Author

Scriu poezie, proză și, din când în când, despre cărțile pe care le citesc. Pasionat de istoria Bucureștiului. Reporter și fotograf de ocazie. Mă consolez cu Pink Floyd.

Write A Comment

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.