Ioana Toloargă este studentă în anul 3 la Facultatea de Litere și, în paralel, la Facultatea de Teatru și Film, secția Regie de teatru. A publicat versuri în revistele Apostrof, Mozaicul, Ante Portas și teatru în Bucovina literară.
Ioana este la a doua apariție pe O Mie de Semne, precedenta petrecându-se nu cu mult timp în urmă la rubrica „Poșta redacției”.
trăiești ascetic
în singurătatea caustică a casei cu naftalină
în spate bibelouri pescarul doamna cu bișon
plus imaginea ta
de douăzeci de ani în ferestrele de la dulăpior
comoda scârțâie puțin când se așază corpul
obosită ieși din schimbul trei de la uzină
generația copiilor cu cheia de gât se prelungește
te simți un pseudopod
neimportant ne-necesar
adormi în hainele de la fabrică
în aceeași membrană iubești și urăști
o populezi cu transpirație și sebum
nimic original nu se întâmplă în tine
decât accidental privești
infraroșu
pe dulap cele trei icoane de lângă
cutia de la microunde încălzești decongelezi garanție 2 ani
nu vei aduce pe nimeni în strâmtoarea asta
camera cu păpuși va rămâne
virgină sub greutatea plăpumii
sudul se strânge în jurul picioarelor patului
ca un ocean liniștit cu rechini
în sudul de unde răsare soarele
sângele găinii curge pe Jiu la vale
în loc luminat în loc cu verdeață
o să îi facem un mormânt frumos
se va mântui se va duce în raiul găinilor
dacă ai avut vreodată orătănii pe care tatăl tău le tăia cu toporul
îți amintești cum te închideai în casă ca să nu le auzi
fâlfâitul aripilor și țipătul răzbăteau prin uși închise și perne
singurul moment plăcut era
iarna când îți degerau mâinile
și le băgai între măruntaiele lor
degetele se înroșeau
îți era frig și corpul mort te menținea în viață
vorbesc română de când știu să vorbesc
nu m-am străduit niciodată prea mult să învăț limbi străine
mă simt acasă în cuvântul acasă
și nu mă simt acasă în home sweet home
welcome vă mai așteptăm pe la noi
lapte în ceai tablouri deasupra șemineului
nu mă simt acasă în maison
nu mă simt acasă când nu știu ce mănânc
și lumea se uită la mine cu accent
nu m-am gândit niciodată că
s-ar putea să nu știi ce înseamnă pitulușu
că nu ai fost decât la înmormântări în
limba maghiară
Doamne Dumnezeule sfinte
jur că nu m-am gandit niciodată la asta
cum se spune Dumnezeu în limba maghiară
eu chiar nu sunt rasistă numai că nu știu limbi străine
nu mă voi simți acasă când copiii mei o să joace
ascunsa și o să numească toată încălțările papuci
copiii mei o să învețe engleză franceză rusă maghiară norvegiană
o să fie cei mai globalizați eco-friendly docți
pro-equality feminiști copii de pe terra
o să fie zile când nu o să înțeleg ce zic
îmi va fi frică de copiii mei
care nu au fost la nicio înmormântare
și nu știu cuvântul Dumnezeu în nicio limbă
mă voi închide în baie și voi vorbi singură cu perfectul simplu
fusei aici și nimeni nu mă văzu și mă simții acasă
frica îmi va roade limba inima va pulsa singură mai departe
pulsul vorbește toate limbile pământului
în sud
băieții vin
și strigă la poartă la taică-tu că vânau
o căprioară și au ajuns până aici
taică-tu le dă țuică de azi-toamnă ei se uită
la tine
la mobila din Italia adusă de unchi-tu
ți-e rușine
un bărbat ți-a zis mai demult
la o masă cu mulți oameni
că se vede că ești din Oltenia
fața mai neagră, obrajii mai plini
mai roșii
în cadă te freci cu peria
pe tot corpul
gelul de duș miroase a levănțică
și îți dă sângele de cât te-ai frecat
strat după strat
ești toată o rană
pielea arsă pe dinăuntru nu se face mai albă
