Dana Pătrănoiu este jurnalist literar și redactor de carte. Publică poeme proprii, traduceri de poezie, interviuri cu scriitori consacrați și debutanți în reviste literare precum „Familia” și „Poesis Internațional”.
porumbeii #occupy
specii
pe la 1855
charles darwin începe
să crească porumbei în
down house
îi încrucișează studiază
la lumina lumânării
scrie febril
cu o pană de
macropygia modiglianii
originea speciilor
ce căutăm în
habitatul lor hulubat
cum au ajuns ei în
bestiarul nostru betonat
nu știe răspunsul
și nu prevede
conflictul de graniță
în desfășurare:
darwinoenele *
#occupy
orașul
noi ne retragem încet
în
cuiburi
* specie de porumbei inventat, aparținând genului „oena”, a cărui descoperire i-ar fi atribuită lui Darwin.
contur
izbește cu
vârful umbrelei
trotuarul
se crapă
cerul scutură
porumbei
uitați-vă la ei
niște îngeri
căzuți
pripășiți
lihniți
bărbatul cu ochi
de soare-apus
ne zâmbește candid
pe sub pliscul de
grifon
hiperboreean
înaintăm prin
ploaia
de pene
ca într-un contur
de lumină
desprindere
mecanismul nostru
adaptativ:
le mângâiem
cu tandrețe
nu capul
pieptul bombat
spatele înfoiat
ori sufletul la
prezentul continuu
ci remigele primare
vrem
să deprindem
de la ei
iuțeala zborului
cu peste
110 km pe oră
fără pachete &
angajamente
până departe și
înapoi curbând
spațiu-timpul
experții spun
că desprinderea
e cea mai grea
formă de adaptare
gugălim lumea
șobolanii dau semne
de bunătate
orcile își plâng
suratele moarte
urșii polari sunt
integri
maimuțele se revoltă
împotriva nedreptății
delfinii salvează
vieți omenești
porumbeii cerșesc
oamenii îi hrănesc
și nu fac bine
cică așa se poate rupe
lanțul trofic
poate dispărea o verigă
se nasc anomalii în sistem
un hiperparazit
un superprădător sau
mean world syndrome
pentru care
nu există remediu
nici vaccin
aici
în lumea cu
dove glitch-uri
(love glitch-uri?)
pe care o
gugălim
update
au gheare plușate
ciocuri mătăsoase
din noi se prelinge
o dâră de lumină
ne trezim
cu o clipă înainte de
updatarea matinală
pe geamul aburit
al tramvaiului
un copil desenează
cu degetul
găina cu gâtul tăiat
din ciorba de-acasă
nu mai face
porumbei
ne-am săturat de ei
îl plesnește mă-sa
pe geam
prelinge-n clocot
un archaeopteryx
un quetzalcoatl
un rorschach
și ce
poveste învolburată
spune
numele lucrurilor
încep să-l uite
când nu-i vin
lovește fereastra
cu pumnul
uneori noaptea visează
că numele lucrurilor
îl atacă în stoluri
ori îi ciugulesc grăbite
din palmă
se trezește cu
degetele zdrelite
porumbeii
râcâie pervazul a
foame
gânguresc nume
de ne-nțeles
eroii nu mor
în locul ăsta
un teatru de păpuși
minimarket apoi
stanleybet
între timp
spațiu de închiriat
neînchiriat
acum doar un
zid paragină
cu găinaț și
graffiti eroii nu mor
în moloz
un homeless
moțăie
sau moare
porumbeii îi ciugulesc
trențele
pleoapele
fâlfâire
cine mai crede în
politică/politici
porumbeii (în)stăpânesc
polisul ăsta
cu atâta fichism
li se fâlfâie
o mâzgăleală prelungă
(cretă & graffiti)
umple un zid coșcovit
din centrul vechi:
și când va fi să se termine
veți ieși împleticiți
din subteranele voastre
nimeni nu-și va mai aminti
cum a pornit războiul de
treizeci (o sută) de ani
cine otrăvea fântânile
cine pe cine
împila
cine mințea poporul
nu vor mai fi teveuri
să vă spună una-alta
și nici internet
as a matter of fact
niște bâlbâiți
debili
zombi
veți orbecăi prin
bezna de-afară
nu-nu-nu veți recunoaște
noua stea polară
este și o semnătură
indescifrabilă acolo
o frunză hedera helix
sau o aripă stilizată
de columba livia
greu de făcut diferența
fredo & pid’jin
facem fredo & pid’jin în
photoshop
pixeli lângă pixeli
de la zi la zi
tot mai
nezburători
neîndurători
îi ușuim spre pâcla
orașului
apoi
privim un apus de soare
de-al lui fontana
banner backlit
întotdeauna pe peretele
dinspre vest
de unde nu trage
ne pictăm
din amintiri
câte un om
liber și
frumos
pe fiecare
aripă
nikola tesla
îndrăgostit de o
înaripată
moare
neștiut de oameni
și new yorker 3327
se umple de
fâlfâielile
manhattanului.
i(t) = I0 sin(wt + φ)
n-ar avea niciun înțeles
iar bobina t. n-ar exista
fără porumbeii lui
dar asta e doar o
inducție incompletă
un frillback
multipremiat
interoghează
voliera
uguie îngrijorat:
^@u&g_#u2*<rr-ug@?*
voice chatgpt
sondează multiversul
calculează algoritmic
răspunde în
bătăi – morse
de aripi:
.- .-.. – # / # -. – .-. . -… .- .-. .**
*„cine-i cel mai cel superb buclat?”
** „altă întrebare”
droste
un ghiveci cu
davidia involucrata
artificială
la intrare
călcăm smeriți
pe imitația de
ferigi ace de pin
și fulgi zburătăciți
înăuntru totul cosy
sound ambiental
ne dăm puțin pe
toboganul cohlear
zâmbim ergonomic
ne-nfoiem respectuoși
ciripim puțin despre
vremea superbă
postată de apps
ciugulim delicat
semințe de chia in fistic
în spatele perdeluței
de plastic
ultimele repetiții cu
replici îndelung exersate
sloganuri fumate
play & repeat
punctuația eronată
respirația controlată
nimic impro no show
fără surprize
spectacolul
poate începe
(din nou)
și totuși
fuck
cine-a atârnat de tavan
porumbeii ăștia
origami
ne temem de-un
efect droste
neinclus în program
