Cum de ce îl cheamă Homer pe homar? Pentru că este un scriitor de soi care, înmuind un calamar în călimară, (re)scrie de zor Iliada și Odiseea, o poveste în hexametri despre un căluț (de mare) troian și o balenă pe nume Elena.
Bine, el ca el, dar autoarea cărții, poeta Carmen Tiderle, scrie multe și mari alte grozăvii, cum ar fi: despre Ana cea cu mere, care acum s-a extins și are multe alte chestii, care încep, minune, toate cu litera A: agrișe, ananași, un axolot (dacă nu știți ce este, întrebați-l pe Julio Cortazar, știe precis), un aardvark (nu știu pe cine să întrebați în caz că nu știți ce înseamnă), dar și ambiție și antricot, și adidași și amfore și arc și anason și anemone și acordeon, și-un automobil Audi (cel puțin despre acestea știm cu toții ce sunt, nu-i așa?), ba chiar și un aisberg, deși aici nu e clar, dacă se referă la un sfărâmător de Titanice sau la o salată inofensivă și nevinovată; despre nunta unui arici cu un mărăcine, la care participă toată flora și fauna care astfel se întrepătrund amoros și armonios; despre Dio Ghenie, urmașul (mai puțin cinic) al lui Diogene Cinicul, dar și despre lucruri de-a dreptul periculoase, cum ar fi despre motanul Al sau Al Motano, șeful mafiei pisicești, sau despre un monstru care are, nu mere (nimeni nu mai are mere, ce să-i faci), ci mostre.
Firește, nu o să vă dezvălui, hic et nunc, cum ar fi spus latinii, toate grozăviile care și-au găsit sălașul în această carte (știu, știu, unii o să vă duceți repede pe google și dexonline.ro să traduceți ce înseamnă „hic et nunc” și „sălașul”). Vă pot spune însă că în mod sigur găsiți aici de toate (și chiar dacă nu găsiți chiar orice vă doriți, după lectura cărții, veți fi atât de fericiți și amețiți, am vrut să spun euforici, încât sigur nu o să vă mai doriți nimic).
Dar pentru că nu mă lasă sufletul să vă las chiar așa, cu curiozitatea la cote joase, căci ea trebuie să stea mereu sus, că doar nu e tensiune sau glicemie, vă voi mai spune câteva nume de poeme, ce ilustrează ființe supreme (suprem de ciudate, am vrut să zic), care sigur vă vor face pentru ceva timp să nu vă mai fie frică de nimic (poate doar de temele de la școală): Prințul de Epson, Victorinox, Macarie & Carrie, Dukie, Licicle & Oon, Koala Keops, Doamna Hortensia și Anofelant.
Și un ultim sfat, înainte de lectură: citiți această carte împreună cu părinții! Să mai râdă și ei, că prea stau toată ziua încruntați și supărați. Și acum, vă urez tuturor, spor la hihotit și… la învățat (căci o să învățați câte ceva chiar fără să vreți, ha ha ha).
