libris.ro

În a doua zi de Bookfest plimbările mele printre standurile din Pavilionul B2 de la Romexpo au dat roade dintre cele mai bune. Am avut plăcerea de a sta câteva minute de vorbă cu domnul Silviu Lupescu, binecunoscutul director general al Editurii Polirom. Degajat și amabil, domnia sa mi-a răspuns franc la câteva întrebări care țin de actualitatea imediată a mediului editorial românesc.

Domnule Lupescu, ce așteptări aveți de la acest Bookfest, în condițiile în care numărul de vizitatori estimat de organizatori este de peste 100.000?

Avantajul mare al acestui Bookfest, cel puțin începând de anul trecut, este acest loc, pavilionul B2, care îndrăznesc să spun că începe să arate ca un spațiu european. Noi suntem obișnuiți să spunem „occidental”, dar să știți că și prin orient sunt târguri de carte destul de occidentale. Spațiul este mult mai generos și în același timp dotările, panourile pentru lansări, culoarele, ne permit să ne prezentăm mai bine decât în vechiul loc.

Ce așteptări avem? Speranța ar fi să nu constatăm o scădere a interesului pentru carte, deoarece deocamdată nu mai putem vorbi de o creștere spectaculoasă în acest sens. Este totuși un târg comercial, deci fiecare editură își propune să vândă cât mai mult, iar în același timp să avem un public – de obicei în ultimele trei zile – pentru evenimentele pe care toate editurile le pregătesc.

Se vorbește tot mai mult despre faptul că Bookfest devine ușor-ușor un târg unde se întâmplă tot felul de întâlniri, poate chiar de afaceri, dacă e să extindem un pic ideea.

Să vă răspund drept la această întrebare, cândva, la începuturile editurii Polirom și ale multor altor edituri din anii `90, la târgul care se organiza în spațiul acela absolut impropriu de la Teatrul Național socializarea era deosebită. Ne adunam sus la Motoare, autori, scriitori, editori…

Aici, din acest punct de vedere, adică al socializării, spațiul nu este deosebit, dar în acest an constatăm un interes sporit atât din partea invitatului special, care este Marea Britanie, cât și din partea francezilor, care au venit cu un numeros grup de agenți literari, probabil și pentru testarea pieței românești și evident pentru ca să-și vândă traducerile lor.

Aveți în portofoliu scriitori români foarte importanți și este de apreciat faptul că promovați foarte mult scriitorii tineri.

Asta a fost o politică pe care am început-o acum 15 ani aproape, când am avut o acțiune de marketing „Votați literatura tânără” și am continuat-o de atunci. O parte din acești scriitori astăzi sunt scriitori importanți. Nu vreau neapărat să dau nume, dar nu putem să nu-i amintim pe Dan Lungu, pe Lucian Dan Teodorovici, pe Bogdan Suceavă…

Deci o parte din aceia au confirmat, o altă parte vin din urmă. Generațiile de scriitori de schimbă, deja cei pe care i-am lansat atunci sunt scriitori formați, la 40-50 de ani. Aceasta a fost o politică constantă de marketing a editurii.

A meritat investiția?

Cred că prima întrebare este dacă a meritat din punct de vedere valoric, pentru că și aici criticii literari, dacă-mi dați voie, se mai ceartă între ei, dacă există într-adevăr un nou val în literatura română, ce valoare are, dacă canonul este respectat și așa mai departe. În fine, acum nu ne luăm după critici, ne luăm după gustul publicului și cred că un alt indicator important, care nu poate fi măsluit, este legat de scriitorii traduși în străinătate și în special la editurile mari.

Este un test destul de grăitor, pentru că nu întotdeauna Gallimard sau altă editură importantă ar lua un scriitor numai pe considerente comerciale. Deci cred că în primul rând ar trebui să vedem dacă într-adevăr după 1990 există un număr de scriitori – și există fără discuție – care s-au afirmat și care sunt traduși. Unii din ei, chiar dacă s-au afirmat înainte, n-au avut valoarea de după 1990, mă refer la Varujan Vosganian cu o carte care a fost extraordinar de bine primită, tradusă în peste 20 de limbi, Cartea șoaptelor.

După aceea, dacă a meritat investiția… E o investiție de suflet. Acum n-aș putea să spun că neapărat ăsta a fost punctul nostru tare din punct de vedere comercial, sau că scriitorii români ar aduce mari venituri. Dar vă pot mărturisi că sunt scriitori – nu vreau să dau nume, chiar cu Premiul Nobel – mari scriitori, care nu vând în același număr de exemplare ca un scriitor român.

Un scriitor român este ceva viu. Dacă e și bun vorbitor, știe să-și atragă publicul, nu spune banalități și așa mai departe, categoric mediile românești îi vor face loc și se impune mai ușor decât un scriitor străin care, să spunem, ia un premiu național în Polonia, în Franța, unde vreți – mai greu e să audă lumea aici, cel puțin în ceea ce privește presa scrisă și presa vorbită. Poate pe internet.

Cât a fost Cartea Românească la dumneavoastră ați avut o colecție de poezie extraordinară. De ce nu mai publicați poezie ca atunci? Autorii români de poezie au cam dispărut de la Polirom.

Ca probă, probabil că în următoarele două-trei săptămâni va apărea o nouă carte a lui Dan Sociu. N-a dispărut cu totul, însă recunosc că am redus, nu mai avem același profil. Cât aveam „Cartea Românească” era absolut normal să publicăm 10-12 poeți. În acest moment nu avem un plan foarte bine conturat.

V-am pus această întrebare deoarece există edituri mai mici, cum este Casa de Editură Max Blecher, spre exemplu, care publică cel puțin zece titluri pe an.

În toată lumea este așa. Poeții publică la anumite edituri, care sunt specializate. Veți vedea că sunt puține edituri mari care publică poezie. Nu știu să vă spun de ce. E o problemă de tiraj, trebuie să ai oameni specializați pe poezie, selecția… Mă rog, vreau să vă spun că, chiar și din cei pe care i-am publicat la Cartea Românească, ulterior au migrat la alte edituri mai mici, sau și-au făcut editurile lor specializate pe poezie.

Probabil trebuia să apară și ei undeva…

Eu nu cred că deocamdată piața românească de carte duce lipsă de poezie… Noi ne vom specializa pe câteva antologii, Emil Brumaru, care va avea cel puțin două volume de postume, Dan Sociu, pe care l-am promovat, plus traduceri din limbi străine. E vorba de una sau două cărți, nu ne putem permite mai mult.

Doneaza prin patreon Wide
Author

Scriu poezie, proză și, din când în când, despre cărțile pe care le citesc. Pasionat de istoria Bucureștiului. Reporter și fotograf de ocazie. Mă consolez cu Pink Floyd.

Write A Comment