Virgil Botnaru s-a născut pe 8 august 1988 în Sângerei, Republica Moldova. Este absolvent al Facultății de Litere a Universității de Stat „Alecu Russo” din Bălți. A debutat cu volumul „Return to Innocence” (Casa de Pariuri Literare, 2014), pentru care a obținut Premiul Salonului Internațional de Carte (Chișinău, 2014) și Premiul Uniunii Scriitorilor din Moldova pentru debut. Din 2014 este membru al Uniunii Scriitorilor din Moldova.
În 2017 i-a apărut, tot la Casa de Pariuri Literare, volumul „Schimbare de altitudine”, iar în 2021 volumul „ALIBI”, la Editura PRUT din Chișinău.
Foto Virgil Botnaru: Dionis Nicolai, de aici: https://www.facebook.com/photo/?fbid=838445339517593&set=pob.100002021503778
Oameni concreți
mâncătorul de cireșe
Biruința e un sat ca oricare altul,
cu grădini, case, beciuri, șoproane,
grajduri și cotețe pentru orătănii.
doar lângă primărie există un bloc
cu patru etaje,
construit în perioada sovietică
pentru angajații de la fabrica de zahăr.
tataia Mișu trăiește la etajul 4.
a rămas singur. ziua întreagă
stă la balcon și se uită la alții
cum lucrează.
n-are pământ, nici animale,
de mâncare cumpără de la magazin,
sau din sat
și toată iarna cară crengi uscate
din nucarii de pe marginea drumului,
ca să facă focul în sobă.
fiică-sa trăiește în Chișinău.
și-a cumpărat casă la curte,
cu o grădină de 6 ari.
au pus căpșuni, zmeură, coacăză
și niște pomi, de toate câte oleacă.
vara, nepoții nu vin la tataia Mișu.
se duce el la dânșii,
să scape de zăpușeala din apartament
și să mănânce cireșe din copac…
studiu de caz
până pe la 6-7 ani,
fetele lui mama Zina
au stat mai mult la bunei.
pe urmă, când erau la școală,
le duceau în sat pe toată vara
și în vacanța de iarnă.
una chiar s-a măritat
cu un băiat de acolo,
alta, cu un văr de-al lui Chirtoacă
și trăiesc în Dealul Schinoasei.
prima are trei copii,
cealaltă – doi.
acum, după ce-a ieșit la pensie,
mama Zina merge la fitness,
la spa salon, face yoga
și n-are timp să stea cu nepoții.
viețile paralele
la-nceput a fost însoțitor de vagon.
pe urmă, a ajuns șef de gară.
în fiecare zi, privea de la fereastră
liniile de cale ferată,
netede ca tălpile saniei din copilărie
și marfarul
odihnindu-se după un drum lung.
în ’49, un tren ca acesta
i-a dus pe bunicii lui în Siberia…
