ȘTEFAN MANASIA s-a născut pe 18 mai 1977 în Pitești. A absolvit Facultatea de Litere a Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca în 2000. A fost profesor de limba și literatura română între 2002-2003 în comuna Călărași, județul Cluj, apoi redactor al revistei de cultură Tribuna. Este inițiator al clubului de lectură „Nepotu` lui Thoreau”.
A publicat versuri și articole în revistele Echinox, Tribuna, Familia, Vatra, Interval, Steaua, Paradigma șamd. A debutat editorial cu volumul Amazon (Editura Tritonic, 2003, reeditare Editura Vinea, 2005).
A mai publicat când TU vii. Etica grunge (Editura Samizdat, 2006), cartea micilor invazii (Cartea Românească, 2008), Motocicleta de lemn (Charmides, 2011), Bonobo sau cucerirea spațiului (Charmides, 2013), Cerul senin (Charmides, 2015) și Gustul cireșelor (Charmides, 2017), pentru care a primit Premiul pentru Poezie al revistei Observator cultural.
„Ștefan Manasia scrie poezii pentru că n-a vrut să ajungă șaman” a scris Adrian Diniș pe coperta a IV-a a volumului Cerul senin.
Poemul de mai jos este preluat din volumul Amazon (Editura Vinea, 2005).
Tinerețea evazivă ca o spânzurătoare
Aici stau eu și paharele de plastic murdare cărțile-ntre coperți
jupuite doi trandafiri descompuși într-o sticlă cu apă
Aici îmi țes eu viața ca pe un roman de amor
acoperind ratările iluziile și decesele scriitorilor preferați
cu un strat superficial de magie
Mi-e greață parcă văd o telenovelă
Să respiri între patru pereți paralizat sub lumina neonului
distrus de hohotele și râgâiala vecinilor de palier neîmpăcat cu
soarta și cu gândacii fără a îndrăzni și fără a vrea să spui
„Aici șade un zeu”
Tinerețe este vodcă este erotismul îl aduce noaptea înstelată
Nefamiliștii vor chema o prostituată din depou
(Ea-și freacă dosul smântâniu de burticile pline cu slană și pită
ea-și lasă sudoarea-n cearșaful brusc ruginit
și pe ușa veceului scris
„Tinerețea este evazivă ca o spânzurătoare închipuită”)
(1996)
gelu diaconu
https://www.facebook.com/omiedesemne/
