Zgomotul făcut de vechile tramvaie ale Bucureștiului era inconfundabil. Le auzeai de dimineața devreme, ieșind unul după celălalt pe traseu, până noaptea târziu, când se retrăgeau în depouri. Nu mergeau cu viteză mare, iar când accelerau începeau să se clatine de-ai fi zis că acum se desprind de pe linii și deraiază. Înăuntru, în „salon”, curelele din piele de care se țineau oamenii ca să-și păstreze echilibrul se legănau ritmic, lovind simultan tavanul de carton presat. Lumina era galbenă, nisipoasă, ca de lampă. Încasatoarea dormita la locul ei de lângă ușa din spate. Mărunțișul aruncat pe mica tejghea rabatabilă de vreun călător întârziat zornăia plăcut în cacofonia de zgomote a Bucureștiului nocturn.

Așa era și tramvaiul 26. Traseul lui inelar, inaugurat în mai 1966, părea unul nesfârșit. Dacă te urcai în el și parcurgeai tot drumul pe care-l avea de făcut trăiai senzația că ai văzut orașul de la un capăt la celălalt. Era o iluzie, fiindcă tramvaiul 26 doar asigura o legătură bună cu celelalte părți ale Bucureștiului. Importanța lui practică era incontestabilă. De oriunde l-ai fi luat, te ducea într-o direcție de unde puteai să iei alt mijloc de transport în comun care te lăsa unde aveai nevoie.

[image_with_animation image_url=”1135″ alignment=”center” animation=”Fade In” box_shadow=”none” max_width=”100%” img_link=”http://tramclub.org/viewtopic.php?t=2221″]

Nu am găsit o hartă a primului traseu circular al tramvaiului 26, adică cel din mai 1966. Am aflat doar că pornea de la Piața Leul, după care mergea pe șoseaua Panduri,  bulevardul Tudor Vladimirescu, șoseaua Viilor, calea Șerban Vodă, strada Lânăriei, Splaiul Unirii, șoseaua Mihai Bravu, șoseaua Ștefan cel Mare, bulevardul Ilie Pintilie, Clopotarii Vechi, Sevastopol, strada Buzești, bulevardul Dinicu Golescu, șoseaua Orhideelor, șoseaua Grozăvesti, cu întoarcere apoi la Piața Leul.

O hartă din 1970 ne arată cel mai bine traseul de atunci al tramvaiului 26 și liniile de transport în comun cu care se intersecta. Să pornim, așadar, de la „vârful de ac” din dreptul fostului liceu „Autobuzul” de pe șoseaua Viilor. În punctul ăsta tramvaiul 26 avea traseu comun cu tramvaiele 9, 11 și 20. După ce o lua pe Calea Șerban Vodă se întâlnea cu 17 și 22, alături de care mergea pe strada Lânăriei până la Splaiul Unirii. De aici 17 și 22 înaintau mai departe pe Calea Văcărești, iar 26 mergea o scurtă porțiune alături de tramvaiul 1, care avea capătul la Depoul Spaiul Unirii.

[image_with_animation image_url=”1137″ alignment=”center” animation=”Fade In” box_shadow=”none” max_width=”100%” img_link=”http://tramclub.org/viewtopic.php?t=4840&postdays=0&postorder=asc&start=250 “]

Aventura lui 26 continua pe șoseaua Mihai Bravu, trecând prin intersecțiile cu Calea Vitan și Calea Dudești, nod de circulație unde se întâlnea cu traseele tramvaielor 18, 19, 27 și 30. Cu 30 avea traseu comun până la Piața Muncii, unde se întâlnea cu tramvaiele 15, 23 și 24. De aici, 30 o lua pe Calea Călărașilor, iar 24, 26 și 27 mergeau mai departe pe șoseaua Mihai Bravu. Până la Piața Obor se intersectau cu șoseaua Iancului (pe care circula tramvaiul 13) și bulevardul Gh. Dimitrov (pe care mergea tramvaiul 14). La Piața Obor celor trei tramvaie, 24, 26 și 27, li se alăturau și 4, alături de care mergeau mai departe pe șoseaua Ștefan cel Mare.

Treceau prin intersecțiile pe care șoseaua Ștefan cel Mare le formau cu străzile Lizeanu, Tunari, Polonă, cu Calea Dorobanți, cu strada Căderea Bastiliei și cu bulevardul Ana Ipătescu (actualul Lascăr Catargiu). La breteaua din dreptul străzii Dr. Sergiu tramvaiele 4 și 27 se duceau spre șoseaua Nicolae Titulescu, iar 24 și 26 își continuau traseul pe strada Buzești, unde li se alăturau 3 și 20. De la Virgiliu 3 și 20 coborau spre Uranus, iar 2, 12 și 26 aveau traseu comun înspre Gara de Nord. La gară exista o bretea unde tramvaiul 26 își avea celălalt capăt. De aici pornea pe șoseaua Orhideelor, de la Podul Grozăvești având traseu comun cu tramvaiele 9 și 11. Apoi, începând de la Răzoare, spre șoseaua Panduri, li se alătura și tramvaiul 25.

[image_with_animation image_url=”1140″ alignment=”center” animation=”Fade In” box_shadow=”none” max_width=”100%” img_link=”http://tramclub.org/viewtopic.php?t=4840&postdays=0&postorder=asc&start=250 “]

Traseul comun al celor patru tramavaie, 9, 11, 25 și 26, se intersecta la un moment dat cu cel al tramvaielor 3 și 8, care veneau din Ghencea și mergeau la Piața Puișor și la Stadionul Republicii. În acest punct 25 se ducea spre Uranus, fiind „înlocuit” pe traseul spre Chirigiu de tramvaiul 20. Astfel, la intersecția Chirigiu se forma un nod de circulație care avea următoarele „grupuri” de tramvaie: pe de o parte erau 9, 11, 20 și 26, care mergeau spre Viilor, iar de cealaltă parte, dinspre bulevardul George Coșbuc spre Calea Rahovei aveam tramvaiele 8, 15 și 23. De asemenea, dinspre strada Uranus spre Chirigiu și mai departe spre Calea Rahovei mai era tramvaiul 2. Din acest punct tramvaiele 9, 11, 20 și 26 își continuau traseul pe Șoseaua Viilor. În apropiere de cimitirul Bellu, în intersecția dintre șoseaua Viilor și șoseaua Olteniței, tramvaiul 26 își relua traseul circular pe Calea Șerban Vodă.

Aici se încheie aventura tramvaiului 26. Dacă doriți să aflați mai multe vă sfătuiesc să intrați aici: http://tramclub.org/viewtopic.php?t=2221, deoarece veți găsi mult mai multe lucruri interesante despre acest traseu emblematic pentru Bucureștii de dinainte de Revoluție și nu numai.

gelu diaconu
[email protected]

Author

Scriu poezie, proză și, din când în când, despre cărțile pe care le citesc. Pasionat de istoria Bucureștiului. Reporter și fotograf de ocazie. Mă consolez cu Pink Floyd.

Write A Comment