O fire prezentă, în permanență, la spectacolul cameleonic al existenței din jur, Ilie Moromete îi vorbea, astfel, unui alt personaj: ,,Da, am discutat odată să-ți vând un salcâm! Poate am să ți-l vând… poate n-o să ți-l vând… de ce trebuie să ne grăbim așa?!” Lipsa aceasta a unei pripiri în gândire sau în fapte, (re)descoperirea lumii sau a celuilalt, cu uimire și cutremur, pe baza unei maieutici de un firesc și de o spontaneitate de-a dreptul vernaculară, cultivarea unei lentori străbătute, adeseori, de o melancolie provenită din alte timpuri, participarea și observarea, aproape, stoică a vieții, sunt ingredientele care îi permit lui Florin Lăzărescu, în noul său roman, Noaptea plec, noaptea mă-ntorc (Editura Polirom, 2021), să creeze un personaj, desprins din mantaua moromețiană,  de o spontaneitate deopotrivă jovială și sapiențială. 

Prin decuparea unei felii din cotidian, povestitorul cartografiază o serie de întâmplări încadrate într-o paranteză temporală (între momentul foarte timpuriu al dimineții și cel al nopții unei singure zile), care îl au drept protagonist pe muncitorul aproape de pensie, Pavel.

Acesta este unul dintre locuitorii zonelor rurale de la noi. Încă din incipit suntem introduși, prăvăliți,de-a dreptul, în ritmul cotidian al personajului, care începe odată cu trezirea de dimineață, hrănitul găinilor, drumul parcurs de acasă până la gară, însoțit de fiica lui, pe un întuneric încăpățânat, deși e aproape dimineață, ce acoperă încă aerul, drumurile sau chiar timpul. Cei doi, întâlnind și alți săteni, ajung în cele din urmă la halta sătească, un  punct șters pe harta unui rural tentacular. Replicile, narațiunea este aproape ca și inexistentă, derulează, cu o consecvență cinematică, episoadele și, astfel, ajungem în orașul în care Pavel lucrează, pe șantierul unui bloc în construcție, acolo unde se află deja colegii acestuia, unii muncind de zor, alții aflați într-o pauză care nu se mai termina. Prilejul este cât se poate de nimerit pentru a sublinia legăturile dintre Pavel și aceștia, dar și caracterele sociale ale unora, conturate printr-un amestec de huliganism comportamental și robustețe de stâncă.

Atmosfera de șantier sugerează, la nivel simbolic, o anumită agitație dată de senzația de mișcare haotică, de indecizie și nepricepere, survenite la nivelul proiectării inginerești.  Spațiile de locuit au rămas neterminate, muncitorii fac treabă de mântuială, chiar își iau în derâdere șeful care apare și dispare în mod constant, încercând, de dragul aparențelor, să își impună prestanța care, la fel ca și materialele folosite în construcții, este de o calitate îndoielnică.

În altă parte a zilei, fiind într-o pauză de șantier, Pavel își propune să se intereseze în legătură cu beneficiile ieșirii anticipate la pensie. Pentru aceasta, intră într-o clădire care adăpostește mai multe firme, ce dezvăluie atmosfera tehnicizată și robotizată a omului corporatist, prins între proceduri birocratice și contabilizarea strictă a propriului timp. Aflat în centrul acestei lumi, Pavel adoptă aceeași atitudine de mirare și detașare, se întâlnește cu tot felul de indivizi, le vorbește cu o naturalețe neaoșă, gesticulează, întreabă, se miră, nu-i scapă niciun aspect alienant al acelui univers, față de care, însă, manifestă o înțelegere provenită dintr-un fond lăuntric, tolerant și înțelept deopotrivă. Rămâne doar mirat față  de amploarea tehnicii care presupune un efort mai mult virtual ( de remarcat scena în care el îi ironizează, cu o subtilitate jovială, pe cei care nu depun efort fizic, ci își câștigă existența stând mereu în fața unor monitoare). În cele din urmă  adoptă o seninătate nostalgică vizavi de această viață care impune un ritm nou, oarecum străin de preocupările sau de mentalitatea sa.

Pavel, un altfel de Moromete al zilelor noastre, unul deprins cu zgomotul și furia urbanului dezlănțuit, are un spirit de  observație de o ascuțime sapiențială. Este atent la ce se petrece în jur, captează, surprinde, se frământă, încearcă să înțeleagă schimbările sociale sau de mentalitate, săvârșite într-un timp și un cadru în care Zeitgeist-ul vremurilor noastre apare în ipostaze butaforice ale incertitudinii și relativității identitare.

Însă, când nu înțelege, când se simte depășit, nu cedează, rămâne doar cu acea uimire, despre care Karl Jaspers spunea că te ajută să devii conștient de ceea ce îți este ,,necunoscut”. Prea puține sau chiar deloc sunt prezente secvențele de monolog, întrucât naratorul nu își conduce personajul spre o latură voit gravă a filosofării. Pavel este mult prea prezent în miezul lumii, fie cea rurală, cea a șantierului sau a unor birouri legate printr-o rețea labirintică, într-o atmosferă kafkiană, unde angajații stau de-a dreptul legați cu sfori invizibile de ecranul montoarelor și au căpătat ceva din alura manechinelor lui Bruno Schulz. Totodată, replicile care ocupă mai mult de optzeci la sută din desfășurarea textului, marchează dimensiunea unei oralități prin care transpare conștiința personajelor, străbătută de fluxul și refluxul evoluțiilor sau frământărilor acestora.

Thomas Edison spunea că ,,în viață nu primești ceea ce meriți, ci ceea ce negociezi”, fapt care i se potrivește personajului aflat într-o permanentă negociere de sensuri, idei sau opinii, cu ceilalți sau cu sine. O negociere ce vizează nu atât încercarea de explicare sau de înțelegere a gravității lucrurilor, cât apariția distanțări reflexive față de acestea, lipsită de blazare, datorită căreia situațiile pot fi privite printr-o perspectivă comică, lipsită  de un aer catastrofic.

În această butaforie rutinieră, Pavel reiterează aventura de o zi a lui Ulise, între șantier și navetă. Numai că, în cazul de față, personajul nostru încearcă să se adapteze într-o lume virtuală, mercantilă, tot mai îndepărtată de valorile umane.

Patreon - O mie de semne
Author

Date: Savu Popa (1991) Ocupația: Profesor de Limba şi literatura română, student doctorand în cadrul : Școlii Doctorale de Litere, Științe, Umaniste și Aplicate a Universității de Medicină, Farmacie și Științe și Tehnologie „George Emil Palade” din Târgu Mureș) Activitate literară a. Activitate literară Debutat cu poezie, în anul 2004, în revista Euphorion, din Sibiu. Debutul în volum, s-a produs în anul 2017, cu volumul Ipostaze, Editura Paralela 45, din Piteşti, iar în 2018 publică al doilea volum de versuri, la editura Cartea Românească, intitulat Noaptea mea de insomnie. Apariții în revistele: România literară, Banchetul, Ateneu, Familia, Tribuna, Sintagme literare, Actualitatea literară, Discobolul, Noise Poetry, Literomania, Liternautica, O mie de semne, Opt motive, Bucovina Literară, Literadura, Euphorion, Cervantes, Prăvălia culturală, Algoritm literar.

Write A Comment

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.