Revin după o scurtă pauză cu ceva reflecții în contrast cu lumea în care am corpul înfipt. Există presupunerea asta că vara este un fruct bine copt cu savoare garantată. Am auzit des: Hai, dom’le, e vară, distrează-te! Toți ne dorim bucata de vacanță, de plimbări, timp cu cei dragi și altele. Cum spunea o poetă maghiară: la finalul zilei toți ne dorim același lucru. Iertare, nu mai știu dacă Sánta Miriám sau Kata Győrfi.
Nu știu cum este pentru voi vacanța acestui weekend sau dacă vi se întâmplă să nu vă puteți conecta la lumea din exterior. 

Nici nu știu dacă asta e de bine sau de rău. Cred că e dincolo de măsura asta rigidă. Uneori, când mă uit în jur, simt să mă așez în mine, simt că dacă aș face un pas în orice direcție aș păși în golul creat de briza care îmi umflă rochia de vară lungă cât o cafea cu Brumaru. Dar e chiar haios. Lumea lucește în soarele cutezant de iulie, plutește pe suprafața hohotelor apei, totul e nisip cu ruj roz și rochii roșii în jur. Eu fug într-o cafenea goală cu Einaudi în căști ca să vă povestesc ce scrisoare vă aduc azi. Dar nu e doar pentru voi. Tocmai asta încerc să spun: sunt egoistă și vă instrumentalizez. Însă sper să vă și seduc on the dark side of the summer unde am cafea neagră. Când orele interioare se scurg așa, prefer să mă conectez la marile minți, să descopăr cum au trăit prietenia și momentele lor de vară cu nuanțe închise. Am tot citit în ultimele două săptămâni scrisori scrise de mai mulți scriitori, m-au prins tare cele ale lui Cesare Pavese, dar astăzi m-am oprit la luciditatea lui Thomas Mann și prietenia cu Hermann Hesse. Deși cineva îmi spunea că ce am ales pentru astăzi nu este o scrisoare de vară, am încredere că cei puțini care citesc rubrica asta ori scrisori în genere, cuprind frumusețea din regiunea demnă a unor minți uriașe. 

Am preluat scrisoarea din volumul Scrisori Thomas Mann, traducere, prefață și note de Mariana Șora,  pag. 350, Editura Univers, 1974. 

Către HERMANN HESSE

Vulpera, 6 iulie 49

Scumpe Hermann Hesse,

Scrisoarea mea precedentă abia plecase, cînd au sosit, cu mare întîrziere, rîndurile dumneavoastră și ale stimatei dumneavoastră soții cu vorbele bune în legatură cu moartea fiului nostru Klaus. Vă mulţumesc încă o dată amîndurora, în numele nostru al tuturor.

Această viața scurtată ma preocupă mult și cu mîhnire. Atitudinea lăuntrică față de el a fost dificilă și nu cu totul lipsită de sentimentul vinovăției, de vreme ce de la bun început existența mea a aruncat o umbra asupra existenței lui. Totuşi, ca adolescent și tînăr, la München, era un prințişor destul de zburdalnic și rîzgîiat, și şi-a permis unele lucruri destul de provocatoare. Mai tîrziu, în exil, a devenit mult mai serios și mai moral precum și într-adevăr sîrguincios, dar lucra prea uşor și prea repede, ceea ce explică multiplele pete și neglijențe din cărțile lui.

În ce moment a început să se dezvolte în el dorul de moarte, care contrasta într-un mod atît de enigmatic cu firea lui aparent însorită, amabilă, neîmpovărată și mondenă asta rămîne în tenebre. În pofida sprijinului și dragostei de care a avut parte, înclinația spre autodistrugere i-a fost nestăvilită, şi în cele din urmă a devenit incapabil de orice reținere dictată de fidelitate, menajamente și gratitudine. Cu toate acestea, a fost un talent deosebit. Nu numai Gide, și Ceaikovski e o carte foarte bună, iar Vulcanul, făcînd abstracție de părțile pe care ar fi putut sa le facă mai bine, e poate cel mai bun roman din emigrație. Odată, cînd o să adunăm tot ce e mai izbutit dintre scrierile sale, se va vedea că e tare păcat de el. A fost mult nedreptățit, chiar și după moarte.
Îmi pot îngădui să-mi spun că l-am lăudat și l-am încurajat mereu. Pregătirea unei conferințe pentru Germania îmi cere osteneli şi chinuri de-a dreptul ridicole. La asta se adaugă supărarea și regretul că datele noastre de călătorie, de o parte și de alta, nu se potrivesc. La Sils, sau pe aici undeva în împrejurimi ar fi fost atît de bine să fim împreună. Dar ce să facem! Deci, pe anul viitor!

Al dumneavoastră Thomas Mann

Patreon - O mie de semne
Author

Am lucrat în presă, în prezent lucrez în șantierul interior pentru poezie. Semnez cu prenumele tatălui din motive identitar-afective și pentru că Petre este o ingineră care nu a lucrat niciodată ca ingineră. Îmi place foarte mult literatura pentru copii, cea erotică, poezia, reportajul literar, jurnalul, scrisorile. Dar în viața de zi cu zi supraviețuiesc cu cafea și poezie.

Write A Comment

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.