Salut,
În primul meu articol pentru platforma O mie de semne o să-ți povestesc câte puțin despre Karel Čapek, Corneliu Barborică și nimeni alta decât doamna Maria Dumitrescu.
Corneliu Barborică (1931-2017)
Să încep așadar cu autorul, al cărui nume, mărturisesc, nu-mi spunea nimic la început. Mă așteptam să găsesc date despre el în carte, o referință, o prezentare, ceva care să înțeleg de ce a ales să scrie despre Čapek. Dar nimic.
Vag, mi-am amintit totuși că am observat acest nume prin rafturile romanelor polițiste însă nu țineam minte vreun titlu. Dar asta complica lucrurile. Un scriitor de romane polițiste meșterește monografia lui Čapek, un nume renumit în literatura universală dar cu o creație greu de identificat sau asociat, mai degrabă marcată de spectrul genului sf.
Am găsit câteva date pe site-ul Universității București despre Corneliu Barborică: Decan al Facultății de Limbi și Literaturi Străine, bohemist, slavist, cercetător, istoric, teoretician, critic literar, poet, prozator, traducător, publicist. Însă nici urmă despre opera lui.
Încercând să reconstitui câteva din operele sale pe internet (okazii, anticariate etc.), am găsit o bibliografie de-a dreptul impresionantă în revista Romanoslavica: Istoria Literaturii Slovace, Studii de Literatură Comparată, Ghid de conversație slovac-român, român-slovac, dicționare, traduceri (16 volume din slovacă, 10 din cehă, 3 din slovenă și croată), studii și articole cu titlurile înșirate pe nenumărate pagini, prozator în limba română dar și în slovacă sub pseudonimul Andrei Severini etc. etc.
Karel Čapek (1890-1938)
Posteritatea a fost nedreaptă cu K. Č., începe C. Barborică această monografie. Pentru că deși operele sale au o largă răspândire, în lucrările de literatură universală el este tratat ca autor științifico-fantastic.
Dar am stat și m-am gândit, eu deși nu am citit sinteze literare, tot am crezut că este un scriitor sf. Nu am avut răbdarea, subtilitatea și priceperea să înțeleg satira, filosofia, dramatismul lui Čapek, analogiile lui și cum s-a raportat situației complicate la nivel mondial, în special între cele două războaie mondiale.
Război cu Salamandrele nu era o distopie, ci prezentul gol goluț, o satiră a societății capitaliste. K. Č. a fost asemuit cu Anatole France de către critici și s-a spus despre carte că a prefigurat Ciuma lui Camus.
Čapek este o sinteză literară universală și un partizan al antropocentrismului. Fără o mare dragoste de oameni nu poți deveni scriitor, declara el într-un articol dedicat lui Knut Hamsun.
Corneliu Barborică încheie monografia cu un citat din Louis Aragon:
„A murit Karel Čapek. N-a supraviețuit nimicirii Cehoslovaciei. Noi, scriitorii Franței, am pierdut în persoana în persoana lui Karel Čapek un mare prieten. A murit fără să-și plece capul.”
Doamna Dumitrescu
Și ultima piesă din puzzle este, darabanăăăăăăă…. Doamna Dumitrescu!
Nimeni alta decât proprietara acestei cărți, atestată prin semnătura ei de pe prima pagină, dar și prin factura la energie electrică, găsită în carte.
Factura are 46 de ani vechime. 23 din secolul trecut, 23 din secolul acesta. Nu am fotografiat-o și pe verso, dar vă reproduc un mesaj horror: Neplata în termen de 5 zile, atrage 1% penalizare pe zi!
Îi sunt recunoscător Doamnei Dumitrescu. Dacă nu lăsa factura la energie în carte, nu m-aș fi gândit să scriu Vânătorul de semne.
Deși a trăit vremuri grele (plin avânt comunism, plus dacă observați, factura este emisă la 3 luni după cutremurul din 77) o admir pentru că în inima ei a lăsat loc și cărților.
De asemenea, mă bucur că un român, Corneliu Barborică, a adus un mare și valoros omagiu scriitorului ceh Karel Čapek. Aș fi avut mai multe de scris, dar știi cum se spune, vorba lungă te face spam, așa că prefer o variantă suplă pentru articolele mele.
Așa cum promisesem în articolul introductiv din 2 martie, Vânătorul de semne este despre urmele lăsate de oameni printre pagini. Semne de carte, autografe, fotografii, bucăți de ziare etc. De data asta a fost o factură la energie electrică. Data viitoare, cine știe?
Așadar, CB, KČ și MD, oriunde ați fi, eu mă gândesc la voi cu respect!
Dacă v-a plăcut, ne reîntâlnim pe 16 martie, cu un nou articol Vânătorul de semne!
Cornel,
