Salut,
Începând cu 9 martie voi scrie săptămânal o serie de articole intitulată Vânătorul de semne.
Am început să vânez cărți vechi din perspectiva unui cititor care este nevoit să se încadreze într-un buget. Apar în România multe serii valoroase de scriitori contemporani, clasici, străini, români, pe care mi le doresc în bibliotecă. Dar câte cărți poți să cumperi de 30, 40, 50 de lei? Evident, câte îți permit bugetul tău personal.
Și atunci, am cugetat și acum un an de zile mi-am direcționat o parte din bani spre cărțile vechi. Altminteri nu m-aș fi concentrat și pe această piață dintr-un motiv simplu: cărțile mele trebuie să fie noi. Mie așa îmi plac.
În cazul extrem, aș fi cumpărat ocazional vreo carte veche doar dacă nu a fost reeditată sau pur și simplu am o curiozitate punctuală. Spre exemplu cum am avut cu scriitorul Ovidiu Șurianu, poetul Ilie Constantin sau proza gruzină.
Așadar achiziția de carte veche a devenit un obicei în urma căruia am început să găsesc tot felul de lucruri lăsate în urmă de foștii proprietari. Și de aici până la a scrie articolele Vânătorul de semne nu a fost decât un pas.
Menționez că prin semne voi face referire și la autografe sau orice obiect sau chiar text găsit în carte (reclame, poșta redacției) care nu au vreo legătură cu subiectul cărții.
Primul articol se va numi Doamna Dumitrescu. Este muza mea, să știți. De la ea a pornit totul și imediat l-am sunat pe Gelu Diaconu să-i spun că am o idee de articol despre care vreau să scriu pe O mie de semne.
Te aștept cu Vânătorul de semne săptămânal, începând cu 9 martie.
Cornel 🙂
