Așa cum am promis, o să mă ocup separat de poezie, de poeți și de cărțile lor în aventura mea imaginară și solitară pe o insulă pustie. Este vorba, desigur, așa cum am spus și în titlu, de poeți români, fiindcă până la un punct o să merg pe linia asta deloc subtil naționalistă, urmând ca mai încolo să trec și la autorii străini.

Așadar, poezia! Și nu orice poezie, vorba aia, ci asta a noastră, care a provocat în timp numeroase controverse, care a înnobilat (sau nu) sute de tone de hârtie, care a stârnit pasiuni sau resentimente, care ne-a încântat sau care ne-a făcut să dăm cu cartea de toți pereții, cu promisiunea solemnă, asemănătoare aceleia unui bețiv mahmur care jură că nu va mai pune în veci gura pe băutură, că nu ne vom mai apropia de ea niciodată.

Și totuși, de fiecare dată, făcând penitența cuvenită, ne întoarcem la poezie, fie că e vorba de poezia „mare”, fie că alegem să citim poeți „minori”. Că nu prea mai putem să facem diferența între ce înseamnă „mare” sau „minor” în poezie, ca și în arte, în general, e altă poveste. Și aici, ca peste tot de altfel, este vorba de alegerile pe care le facem la un moment dat.

Trecând peste toate, cred că, cel puțin în cazul meu, e despre poezia care trece proba timpului. Și nici aici nu sunt pe deplin convins, deoarece, ca să dau un exemplu, se întâmplă să apară o antologie ca aceea a lui Claudiu Komartin, „Sârmă ghimpată. Când focurile se vor stinge printre ruine” și îți răstoarnă toată scara de valori. Așa că să ne ferim să facem judecăți definitive.

„Poezii”, de Mihai Eminescu

Aici nu există probabil niciun dubiu. Dacă ar fi să întorc spatele lumii și să mă refugiez într-un colț al ei, singur pentru tot restul zilelor, din bocceaua mea n-ar trebui să lipsească o carte cu toate poeziile lui Eminescu. Asta chiar dacă nu l-aș citi mereu, așa cum se întâmplă și în viața reală. M-aș simți însă mult mai în siguranță dacă ar fi și el acolo.

„Plumb”, de George Bacovia

E oarecum mincinoasă precizarea doar a primului volum a lui Bacovia. În realitate, ca și în cazul lui Eminescu, mi-aș dori să iau cu mine toată poezia „amurgurilor violete”. Chiar și pe cea din urmă, cu toate declarațiile în genul „Mi-am realizat/ Toate profețiile/ Politice./ Sunt fericit…”

„Joc secund”, de Ion Barbu

Țin chiar acum în mână ediția din 1966 a cărții celebrului matematician poet și, pe lângă că-mi întreține un fel de lene paseistă – fiindcă a trecut foarte mult timp de când am citit-o prima dată – îmi dă încă o dată certitudinea că fără ea nu prea se poate. Acolo, în „nadirul latent” al izolării mele, mi-aș dori să o pot lua de la capăt având perspectiva oferită de „un joc secund, mai pur”. 

„Poemele luminii”, de Lucian Blaga

Am cam fost un adolescent cu capul în nori. Deși nu prea mă mândresc cu asta și cu toate că ar trebui să-mi reneg iubirile vinovate de după ieșirea din copilărie, nimic inavuabil nu transpare din mărturisirea atașamentului meu sentimentaloid față de poezia din acest volum al lui Blaga. Nu mi-o pot scoate din cap, efectiv, iar dacă ar fi să mă pricopsesc vreodată cu vreun Alzheimer, cred că mi-ar mai rămâne în memorie, totuși, fragmente din ea. Asta fiindcă dacă aș mai fi din nou adolescent, tot cu capul în nori și tot cu poezia lui Blaga în cap aș vrea să fiu.

„O viziune a sentimentelor”, de Nichita Stănescu

Știu că există unele derapaje realist-socialiste în cartea asta, le citesc și eu din când în când și rămân uimit de fiecare dată, dar să nu uităm că a apărut în 1964, an în care, cunoaștem, lucrurile nu se destinseseră întru totul după „deceniul negru”. Spuneți-mi însă un lucru: puteți să vă imaginați poezia fără „Ploaie în luna lui Marte”, fără „Leoaică tânără, iubirea” sau fără „Viața mea se iluminează”? Eu nu prea.

„Pradă realului”, de Marin Mincu

Sunt sentimental, recunosc, dar din traista mea cu cărți de poezie nu poate lipsi volumul ăsta pe care l-am cumpărat când aveam 23 de ani. Nu ieșisem încă din „adolescența poeziei”, iar Marin Mincu mi-a dat brânciul decisiv. Deci fără el nu merge.

„Poezii”, de Gellu Naum

N-am spus nici „Partea cealaltă”, nici „Malul albastru”, nici „Drumețul incendiar”, nici „Athanor”. Am spus simplu, „Poezii”, fiindcă este volumul acela din seria de „Opere” de la Polirom, care le cuprinde pe toate. Și fiindcă lucrurile stau așa, deși bocceluța mea s-ar îngreuna vizibil, mi-am spus că merită un efort în plus, mai ales că este vorba despre Gellu Naum. Fără el nu există „partea cealaltă”.

„Versuri”, de Mircea Ivănescu

Ca și la Gellu Naum, am ales în cazul lui Mircea Ivănescu nu numai cu sufletul, ci și în modul acela un pic lacom, dar pragmatic. Antologia „Versuri”, apărută la Humanitas acum câțiva ani, este cea mai apropiată de ideal. Firește, ideal înseamnă tot ce a scris Mircea Ivănescu, însă, la limită, m-aș mulțumi și cu cartea asta frumoasă atât din punct de vedere al conținutului, cât și din acela al prezenței fizice. Mica mea bibliotecă de poezie ar fremăta de fericire dacă ar avea-o.

„Poezia”, de Mircea Cărtărescu

O să spuneți din nou că sunt lacom, că nu mă mai satur și așa mai departe. Dar cum să lipsească din bagajul meu tocmai volumul ăsta, care le cuprinde pe toate celelalte și le ține, grijuliu, așa cum își ține femela-cangur puii în marsupiu, între coperțile sale? Să fim serioși, nu se poate fără. Poate cineva fără „Dragostea” sau fără „Poeme de amor”. Mai bine „Totul”, decât „Nimic”!

„Arta scalpării”, de T.S. Khasis

Știu că spun cuvinte mari, dar dacă e să-mi pun întrebarea care este cartea de poezie a generației 2000 care, într-un fel sau altul, le cuprinde pe toate celelalte, aș răspunde fără să ezit: „Arta scalpării”. Poate că nu este o cuprindere exhaustivă, dacă mă pot exprima așa, dar în cartea lui Sergiu găsim mereu, citită din orice punct al ei, esența douămiismului. Și, credeți-mă, am multe volume lângă mine, pe birou, care ar fi putut intra pe lista asta dacă cifra 10 ar fi fost mai maleabilă. Mă opresc totuși aici, cu regretul că, iată, las „pradă realului” prea multe cărți pe care mi-aș fi dorit să le iau cu mine pe insula asta minunată și nemiloasă.

Foto featured credit: https://www.cotidianul.ro/gellu-naum-celebrat-la-londra-printr-un-ebook-aniversar-o-expozitie-si-o-intalnire-literara/

Author

Scriu poezie, proză și, din când în când, despre cărțile pe care le citesc. Pasionat de istoria Bucureștiului. Reporter și fotograf de ocazie. Mă consolez cu Pink Floyd.

Write A Comment