Deși pare greu de crezut, Bob Dylan împlinește astăzi 78 de ani. Ca să merg mai departe, nici vârsta pe care o are de azi Florin Iaru (65 de ani), nu e mai credibilă, judecând cel puțin după spiritul parcă tot mai tânăr al celui care spune într-un poem „uneori mai regret epoca beat/ când stam cu auzul aplecat peste un mag hârbuit/ să ascult râgâituri la chitară”. Una peste alta, e ceva să avem în aceeași zi două aniversări ale unor tipi atât de poetici și de muzicali deopotrivă.

Dar să mă întorc la Bob Dylan, a cărui muzică am auzit-o pentru prima dată când intram în adolescență, pe la începutul anilor `70, cu celebrul song adaptat la noi cu titlul „Vânare de vânt”, cântat pretutindeni de folkiștii plaiurilor mioritice.

În loc de orice biografie (care include, după cum cred că bine știți, un Premiu Nobel pentru Literatură acordat lui Bob Dylan de Academia Suedeză în 2016, decizie care a stârnit foarte multe controverse) am să reproduc un pasaj din prefața pe care Mircea Cărtărescu a scris-o pentru volumul „Bob Dylan. Suflare în vânt. 100 de poeme traduse de Mircea Cărtărescu”, apărut la Editura Humanitas Fiction în 2012. Este volumul de unde am preluat și textele de mai jos:

Mircea Cărtărescu

„Mi-e imposibil să-mi aduc aminte când am auzit prima dată de Bob Dylan sau când i-am ascultat primul cântec. Probabil că în liceu, în anii `70, când colegii mei de la Cantemir făceau un trafic intens de benzi de magnetofon și discuri cu muzică folk, rock, progresivă și de care-o mai fi fost pe vremea aceea.

Cumpărau, ascultau și revindeau discuri indiene de vinilin, cu copertele făcute ferfeniță și lipite cu scoci, vehiculau în clasă, pe deasupra capului meu, nume stranii ca Iron Butterfly, Black Sabbath, Pink Floyd, Grateful Dead, The Doors, băteau în bănci cu palmele încercând să imite solourile de baterie care întrerupeau pe atunci minute în șir melodiile.

Sâmbetele, după ore, când în holul liceului se făcea discotecă, un coleg se căra de-acasă cu un magnetofon monstruos, de cel puțin 20 de kilograme, la care punea muzică. Se dansa pe Suzi Quatro sau pe Mungo Jerry, pe Middle of the Road sau pe Boney M, fetele și băieții se agitau bizar în semiîntuneric, la dansurile lente se-mbrățișau și se legănau ca hipnotizații…

Mi-aș fi dat și pielea de pe mine să fiu și eu printre ei, dar eram atât de complexat și speriat de orice ținea de dragoste și erotism, încât, chiar și dacă o fată mă prindea de mână și voia să mă tragă cu forța între dansatori, rezistam disperat, proptit în călcâie, cu un zâmbet stânjenit pe față. (…)

Ai mei nu aveau pe vremea aia nici măcar radio. Îmi doream mult un pick-up sau un casetofon dintre cele apărute recent, rusești sau cehești, dar era ca și când mi-aș fi dorit luna de pe cer. Nu știam nimic din muzica epocii, în afară de ceea ce colegii mei, în uniformele rufoase de liceeni, fredonau în pauze, proptind câte un calorifer: «Into the Fireeeee!» sau «Power to the People!»

De vreo două ori fusesem la câte un ceai, cum li se spunea petrecerilor pe atunci, numite și «dărâmări». Se-ntâmplau în dormitorul câte unui puști cu părinți mai toleranți sau plecați de-acasă: se stătea în întuneric aproape deplin, se bea vodcă sau rom cubanez și se asculta muzică, alta decât cea de dans: The Beatles, Pink Floyd (mare senzație fusese The Dark Side of the Moon), Jethro Tull. Se pipăiau fete. Cred că acolo, cu sticla mea de pepsi în mână – căci prima bere am băut-o abia într-a douăsprezecea, la balul de terminare a liceului – , am auzit și primele cântece ale celui care, după, vai!, patruzeci de ani, m-am apucat să-l traduc.”

Suflare în vânt

Câte drumuri ajunge un om să străbată
Înainte să-l poți numi om?
Pe câte mări un porumbel va zbura
Până pe nisip cade-n somn?
De câte ori bombe grele-au să cadă
Până la total abandon?
Răspunsul, prietene, e suflare de vânt
Răspunsu-i suflare în vânt

Câți ani pe pământ poate-un pisc să existe
Până ce spălat e de mare?
Și câți ani poate un popor să reziste
Până la visata eliberare?
De câte ori te prefaci că ești orb
Ca să nu vezi lumina cea mare?
Răspunsul, prietene, e suflare în vânt
Răspunsu-i suflare în vânt

De câte ori trebuie să privești drept în sus
Înainte să vezi ceru-adânc?
Și câte urechi ar trebui să ai
Ca să-i auzi pe cei care plâng?
Și câte morți ar trebui să înduri
Ca să vezi câți au murit pe pământ?
Răspunsul, prietene, e suflare în vânt
Răspunsu-i suflare în vânt

Fata din ținutul de nord

Dacă vreodată spre târgul din nord te avânți
Unde pe graniță vântul urlă-n neștire
Vorbește-i de mine cuiva ce trăiește în munți
Cândva mi-a fost cea mai curată iubire

Dacă ajungi cu fulgii de zăpadă-n furtună
Când râurile îngheață  și nu mai e soare
Vezi dacă are o haină groasă și bună
S-o apere de vânturile vuitoare

Vezi dacă mai poartă părul ca pe atunci
Curgându-i pân-la piept în bucle line
Vezi dacă tot mai poartă pletele lungi
Căci așa mi-o amintesc cel mai bine

Mă-ntreb dacă mă ține minte măcar
De multe ori să-și amintească m-am rugat
În întunericul noților mele de jar
În strălucirea zilelor mele, neîncetat

Deci de vreodată spre târgul din nord te avânți
Unde pe graniță vântul urlă-n neștire
Vorbește-i de mine cuiva ce trăiește în munți
Cândva mi-a fost cea mai curată iubire

Seniori ai războiului (fragment)

Seniori ai războiului
Ce arme fabricați
Ce construiți avioane
Și bombe aruncați
Ce v-ascundeți după ziduri
Și după birouri stați
Vreau să știți că vă văd bine
După masca ce-o purtați

Peste tot ați răspândit
Suferință și urgie
Vă purtați cu lumea mea
De parc-ar fi o jucărie
Mi-ați pus un pistol în mână
Și-apoi v-ați ascuns departe
Și-ați fugit mâncând pământul
Când gloanțele-au adus moarte

Bătrâni ca și Iuda
Mințiți și-nșelați
Un nou război mondial
Ați vrea să provocați
Dar eu văd prin voi
Văd prin mințile voastre
Cum văd prin râul ce trece
Prin fața casei noastre

Foto credit Bob Dylan: https://www.rollingstone.com/music/music-news/bob-dylan-talks-a-raw-and-extensive-first-rolling-stone-interview-90618/
Foto credit Mircea Cărtărescu: https://www.facebook.com/photo.php?fbid=2106452496043636&set=pob.100000367191497&type=3&theater

Patreon - O mie de semne
Author

Scriu poezie, proză și, din când în când, despre cărțile pe care le citesc. Pasionat de istoria Bucureștiului. Reporter și fotograf de ocazie. Mă consolez cu Pink Floyd.

Write A Comment

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.