Ovidiu Genaru s-a născut pe 10 noiembrie 1934 în Bacău. În 2009, când i-a apărut la Editura Vinea antologia „Patimile după Bacovia” (din care am și ales poemele de mai jos), în fișa lui biografică de la începutul cărții scria în felul următor:

„Ovidiu Genaru trăiește la Bacău într-un apartament de bloc împreună cu soția, Cristina, profesoară de limba engleză, cu pisoiul Zoro și cățelușa Zelda. (…) Blocul este construit pe locul unde se afla casa părintească a lui George Bacovia. (…) În 1934, când se năștea Ovidiu Genaru, Bacovia primea Premiul Societății Scriitorilor Români.”

Mai departe, prietenul său din copilărie, regretatul prozator George Bălăiță, povestea în prefață:

„Când îl gândesc pe Ovidiu am nouă ani. Vârsta cu care începe aventura bărbatului în lume. (…) Dar ce zic eu nouă ani! Eram de la primul lustru de viață frați de cruce. Pe atunci Genaru nu exista. El era Ovidiu, dar i se spunea Vidi. (…) Drumul lung al prieteniei noastre începe la Bacău, la grădinița din strada Băncii, colț cu Neagoe Vodă, lângă grajdurile primăriei și la o aruncătură de băț de casa familiei Vasiliu, astăzi Muzeul Bacovia.”

Dar să dăm biografiile deoparte și să lăsăm poezia să vorbească.

ALBELE CORTURI

din nou te iubim te iubim munchausen
pentru că intri noaptea pe ferestrele
internatului și ridici din cearșafurile
murdare albele corturi ale copilăriei
tu prefaci lăzile de marmeladă în dulci
senvișuri cu diamante o mincinosule
ce bine ne simțim cu tine în
umbra urâtului când tusea noastră
aruncă pe caldarâm frunze însângerate
rogu-te baroane însoțește-mă în comuna
tatălui meu de pe dealuri să aprinzi și
acolo pofta de-a spune că viața e vis

DRĂGUȚA FORȚĂ DIN PISTOLUL CU ABURI

Ninge în cimitirul locomotivelor
cu aburi nimeni nu mai are nevoie de ele
de frumoasele cochete cu volănașe de
demodatele caroserii și biele ce goneau
ca un iepure peste pastorale câmpii
zăpada se așterne ușor ca pe morții
primului mare război hei ninge pe
invenția lui stephenson englezul
oh mi-amintesc sfidarea pionieratul
și ninge pe cimitirul drăguței forțe
din pistonul cu aburi ninge
cu prilejul aniversării zilei de
naștere a mecanicismului și nimeni
nu păstrează un moment de reculegere
nu îngenunche pios acolo unde tumoarea
ruginii lucrează harnic de mai bine
de o sută de ani.

PLOUĂ ÎN PROVINCII

Plouă în provincii delicat și
huliganic crește iarba pe sub unghii
și noi citim cu lăcomie cărți despre
fluxul și refluxul puterii e vreme
de prins molii prin odăi (moarte prin
aplauze) 10 noiembrie umilitul
trage într-un car un singur sac cu cartofi
la lumina literei îmbătrânesc arta roade
pilonii societății împărțite pe clase
iar fac confuzii iar sunt nebunul terente
din târgul de paiantă iar arunc un
pumn de naftalină asupra cuiburilor
de nobili hei plouă peste magazii
pe testamente și pe moșteniri uitate
peste roțile neunse ale unui sfârșit de veac
și eu nu găsesc măcar un cuvânt de adio
pentru cei morți bombănesc bombănesc
printre plopii galbeni din odaie
pun mâna pe cărți și foile pică.

(poemele au apărut inițial în 1972 în volumul „Patimile după Bacovia”)

Foto credit Ovidiu Genaru:   https://www.desteptarea.ro/ovidiu-octogenaru-si-colacul-peste-pupaza/

Author

Scriu poezie, proză și, din când în când, despre cărțile pe care le citesc. Pasionat de istoria Bucureștiului. Reporter și fotograf de ocazie. Mă consolez cu Pink Floyd.

Write A Comment