Despre „cele mai mici proze”, de Doina Ioanid (Nemira, 2017), Svetlana Cârstean spune că „ e o carte în care se aude întruna lipa-lipa, târș-târș și se merge mult, chiar și atunci când nu se pleacă, în care se circulă întruna, fie și pe loc. Uneori doar cu gândul, trimis înainte, înapoi, în toate direcțiile, într-un autobuz londonez, într-un aeroport îndepărtat, până pe palier sau până în beci, de unde sunt aduse mușcatele.

Este aici o artă poetică, în care umorul ia în stăpânire cea mai adâncă amărăciune a unei lumi periferice, unde nu știi niciodată dacă frunzele sunt afară, dacă se văd pe geam ori s-au mutat deja înăuntru, la fel ca vrăbiile, mușcatele, albinele, loboda sau gladiolele.”

Doina Ioanid s-a născut pe 24 decembrie 1968 în București. A absolvit Facultatea de Litere a Universității București în 1995 și cursurile de Master (Studii Culturale Franceze) la Facultatea de Limbi și Literaturi Străine a aceleiași universități, în 1998.

A publicat poeme în volumul colectiv Ferestre `98 (Editura Aristarc, Onești, 1998), girat de Mircea Cărtărescu, împreună cu Ioana Vlașin, Cecilia Ștefănescu, Marius Ianuș, Angelo Mitchievici, Iulian Băicuș și Victor Nichifor.

A participat la volumul experimental 40238 Tescani (Editura Image, București, 2000), alături de Ioana Nicolaie, Marius Ianuș, Domnica Drumea, Angelo Mitchievici, Mircea Cărtărescu, Cecilia Ștefănescu și Florin Iaru.

A debutat individual cu un volum de poeme în proză: Duduca de marțipan (Editura Univers, București, 2000), care a primit Premiul de debut „Prima Verba”. Au urmat alte volume de poezie: E vremea să porți cercei (Editura Aula, Brașov, 2001), nominalizat la premiile Aspro,

Cartea burților și a singurătății (Pontica, Constanța, 2003), Poeme de trecere (Editura Ninpress, 2009), Ritmuri de îmblânzit aricioaica (Editura Cartea Românească, București, 2010) și Cusături (Editura Cartea Românească, București, 2014).

Poemele sale au fost traduse în franceză, maghiară, turcă, slovenă, bulgară, croată, germană, neerlandeză, engleză, galeză și polonă.

Notele biobibliografice și textele de mai jos au fost preluate din volumul cele mai mici proze, apărut la Editura Nemira în 2017 în colecția Vorpal, care este coordonată de Svetlana Cârstean.

***

„E vară. Trec pe un trotuar îngust. Doi copii poartă o planșă imensă de toarte: un rotocol mare și albastru. Poate luna. Mergem spre mare. Tu și tăntița, înainte, eu, după, mai încet. Brățările de lemn clinchetesc a bazar. Am uitat de apa sălcie, de la care mi s-a făcut rău. Casc gura. Un smochin într-o curte. Ceva mai departe, un țucal ruginit. Apoi o cișmea, din cele cu pompă. Într-o altă curte se frige pește. Peste ani, priviri furișate în alte curți, de unde răsare dorul. Dor cu soare, cu plăcintă dobrogeană și porumb cu sare. Un bărbat scufundat în mine, ca-ntr-o mare.”

***

„Și mai sunt și altfel de geamuri: geamuri sub care creșteau răsadurile, geamuri sub care trec câte un chip sau un zâmbet rătăcit din vechime, geamurile givrate ale verandei, geamuri scrise cu creion chimic, din cel violet, cu care-mi făceam unghiile, geamuri cu care continui să desenez ploile necesare, geamuri în care stau uneori ca într-o fotografie, până vine cineva și mă ia de mână.”

***

„O veioză care poate lua forme de ascunziș. Doi porumbei înghesuiți lângă un burlan. O podea albă pe care lunecă un fir de păr și o armonică în apartamentul de dedesubt. Jaluzele cărămizii mijind un zâmbet de departe. Și-apoi liniștile. Liniști de seară. Liniști ademenite. Le asculți cum se mișcă, cum sună. Le vezi strălucind pe o unghie. Liniști de seară. O veioză. Un chip sub o veioză. Poldere străbătute de vânt. Liniștile zburând ca niște lișițe pe deasupra mea. Îmi amintesc sărutul tău bine ajustat pe piciorul meu, cel mai fin ciorap, într-un aici, într-un altundeva.”

Foto credit Doina Ioanid: https://www.icr.ro/pagini/lectura-de-poeme-doina-ioanid-si-jan-mysjkin

Author

Scriu poezie, proză și, din când în când, despre cărțile pe care le citesc. Pasionat de istoria Bucureștiului. Reporter și fotograf de ocazie. Mă consolez cu Pink Floyd.

Write A Comment