Allex Trușcă (pe numele complet Alexandru Trușcă) s-a născut pe 15 august 1982 în orașul Motru, județul Gorj. A urmat cursurile Facultății de Automatică, Calculatoare și Electronică din Craiova, apoi un masterat în Managementul Afacerilor Electronice în același oraș. În prezent locuiește în București, lucrând în domeniul IT într-o multinațională.
Este pasionat de istorie medievală, mitologie, are ca hobby călătoriile, vizitarea castelelor medievale, a catedralelor gothice și a muzeelor, literatură fantasy sau historical fiction. Colecționează replici de arme medievale, medalii comemorative, magneți de frigider și sticle de vin din locurile pe care le vizitează.
A urmat ateliere de scriere creativă și scenaristică organizate de Revista de Povestiri sau de Fundația Calea Victoriei. A publicat romanele „I put a spell on you…” (Editura Litera, 2020), „Nebunul alb” (rescris și republicat în 2019, Ed. PAVCON) și „Cealaltă Regină” (2018), povestiri în antologiile „Centenarium StrING” „CSF 2018”, „CSF 2019”, „Povestiri SF”, Iocan, dar și în revistele online OPT motive, EgoPhobia, Liternautica, Revista de Povestiri, Galaxia42 .
Contrar obieciului meu, am început această recenzie cu detaliile biografice detaliate de însuși autorul romanului „I put a spell on you…” (Editura Litera, 2020, colecția Biblioteca de Proză Contemporană, care este coordonată de scriitoarea Doina Ruști). Spre bucuria mea, Allex Trușcă a publicat pe O Mie de Semne o proză scurtă intitulată „Darul Angelinei”, text care mi-a stârnit curiozitatea cu privire la romanul despre care fac vorbire acum și pe care tocmai l-am terminat de citit.
Trebuie să mărturisesc din capul locului că nu sunt neapărat un fan al literaturii fantastice, lecturile mele în acest gen literar limitându-se la cărțile copilăriei și preadolescenței, cu un plus, firește, adăugat de Mircea Eliade sau, bunăoară, fiindcă tot vorbim despre colecția pe care o coordonează, de Doina Ruști, care este o ferventă susținătoare a genului nu doar prin cărțile publicate de-a lungul timpului, ci și prin faptul că facilitează accederea unor scriitori tineri de literatură fantastică la o colecție deja foarte cunoscută.
Allex Trușcă este unul dintre acești scriitori și, chiar dacă nu e tocmai necunoscut și nu se află la debutul său editorial (mai are, potrivit biografiei, două romane în portofoliu), sunt nevoit să spun că pentru mine era până anul trecut un autor despre care auzisem destul de vag. Apoi a venit surpriza cu „I put a spell on you…” și lucrurile s-au limpezit.
Pe tot parcursul lecturii – vă mai plictisesc și cu acest amănunt, care nu e lipsit de relevanță – mi-a sunat în cap o triplă variantă a acestei piese celebre și misterioase, o dată a Ninei Simone, apoi a simpaticei și meteoricei vedete a anilor ’90, Sonique. Sigur, săpând mai adânc în memorie, nu pot trece peste varianta celor de a Creedence Clearwater Revival, care este poate cea mai reușită după cea a Ninei Simone.
Sigur că mi-ar plăcea ca romanul lui Allex Trușcă să aibă același traseu spre celebritate. În orice caz, măcar la nivel de literatură română, „I put s spell on you…” ar trebui să aibă un impact ceva mai viguros în rândurile celor care iubesc acest gen de literatură. De ce spun asta? Fiindcă e o carte agreabilă, nepretențioasă din punct de vedere stilistic, însă atașantă și bine realizată. Avem de-a face cu o poveste scrisă la persoana întâia, din perspectiva unui tip, Cristian Gheorghe Paraschiv, aflat practic în pragul crizei vârstei mijlocii.
Acesta trăiește o experiență ciudată, mai mult sau mai puțin imaginară – depinde din ce unghi privește fiecare lucrurile – care se răsfrânge asupra relației aproape eșuate cu soția lui, Marcela. Plin de fobii și aprehensiuni (suferă, printre altele, de eizoptrofobie, adică teama patologică de a te vedea într-o oglindă, la care se adaugă un fel de pandant al acestei fobii bizare, catoptrofobia, adică teama patologică de oglinzi), Cristian are o aventură, din nou, imaginară sau nu, cu o femeie irezistibilă, Ileana, într-o „pădure misterioasă” – și aici e greu să nu faci o conexiune cu infernul dantesc, fiindcă personajul nostru chiar se află în „miezu’ vieții lui” și este atras, prin forța împrejurărilor, „într-o pădure-ntunecată”.
Sigur că, extinzând ideea, ne-am putea duce cu gândul că localul unde a cunoscut-o pe Ileana, o bombă ordinară de la marginea orașului, e chiar una dintre bolgiile dantești, însă e suficientă deocamdată speculația anterioară, mult mai credibilă și adaptată la acțiunea romanului. Apoi, la nivel de construct, avem de-a face cu o altă temă binecunoscută, cea a dublului borgesian. Pe de o parte, Cristian (care suferă, cum spuneam, de teama patologică de oglinzi) se vede treptat, după aventura cu Ileana, din ce în ce mai îmbătrânit și deprimat, iar de cealaltă parte, Marcela pare a avea o revenire spectaculoasă, la o vitalitate fizică și la un tonus sexual deconcertante pentru partenerul de viață obișnuit cu o relație soț-soție rutinieră și anostă.
Motivul acestei basculări bruște și neașteptate a realității îl constituie personajul Ileana, care este, mutatis mutandis, un fel de alter-ego al altei Ilene, celebra de acum soție a lui Ștefan din „Noaptea de Sânziene”, romanul lui Mircea Eliade al cărui titlu în franceză, nota bene, este „Forêt interdite” – voilà! Sigur, speculații se pot face o mie, deci să nu exagerăm… Așa cum sugeram mai sus, Ileana lui Allex Trușcă îi dă aproape complet peste cap viața lui Cristian Paraschiv, ale cărui stupori îl conduc pe piste fantasmatice. Nu o mai regăsește în aceeași ipostază pe Ileana din pădure, ci o află, într-un joc derutant și, cum altfel, misterios, metamorfozată – și de aici jocul dublu, sau tema dublului, dacă vreți – în persoana soției lui.
Mergând mai departe cu presupunerile, realistul din mine tinde să creadă că lui Cristian i-ar trebui un consult psihiatric, de vreme ce vede tot timpul imaginea Ilenei răsturnată ca într-o oglindă vie în cea a Marcelei. În acest punct, perspectiva eliadescă reglează lucrurile, fiindcă povestea devine întru câtva credibilă chiar și pentru un bătrân amator de critică mefient ca mine.
„Forêt interdite” a lui Eliade se transformă în „I put a spell on you…” în scena unui amor interzis, a unui adulter mai mult sau mai puțin real, care are însă consecințe cât se poate de palpabile, ambii soți, Cristian și Marcela, trecând nu doar prin misterioase transformări psihologice, ci și de-a dreptul fizice. E un dublu Benjamin Button descins din F. Scott Fitzgerald, trecut printr-o pădure de la marginea Craiovei și dublu reîncarnat într-un cuplu aflat practic în pragul disoluției. Una peste alta, Ileana, în loc să-i despartă, cum ar fi de altfel și firesc, îi face, măcar temporar, să se redescopere.
Allex Trușcă scrie bine, își dozează atent efortul narativ și pare un alergător de cursă medie pe o pistă epică nu mereu perfectă, însă perfect adaptată la publicul obișuit cu astfel de povești în care pastila neobișnuitului, a fantasticului, este înghițită cu plăcere, curiozitate și propensiune spre ludicul dark. Depinde acum ce efect va avea pastila respectivă asupra fiecăruia dintre cititori. Pentru unii nu va avea probabil niciunul, pentru alții va fi doar o amețeală scurtă, care va trece destul de repede, imediat după lectură, iar pentru ceilalți, adică fanii literaturii fantastice, va însemna doza necesară până la următoarea carte de acest gen.
Doar dacă ți-a plăcut acest articol:
Sprijină și tu jurnalismul cultural independent donând orice sumă aici:
https://www.patreon.com/omiedesemne sau direct în contul RO98INGB0000999909778881 (RON) deschis la ING pe numele Gheorghe Deaconu.
